tăiaţi-mă aici pe limbă cu o lamă
de ras smulgeţi-mi limba şi unghiile
inima striviţi-mă de zidul bisericii
din schitul Voronei făceţi-mă una
cu zugrăveala cu cheia
de la porţile infernului daţi-mi
toate durerile voastre ohohoho în
oboseala nopţii şi a lipsei de inspiraţie toate aceste
cuvinte care-mi fac greaţă tot vocabularul limitat şi
peste toate la marginea codrului lui Eminescu imensul
cadavru al literaturii duhnind groaznic din toate
trupurile întoarse ale tuturor scriitorilor de la
începutul scrisului până la sfârşitul lumii cu
zdrenţe de carne atârnând de oasele-cuvinte; şi
toţi cei care au scris fără nici un rost înlănţuiţi
şi chinuiţi de monştri ; şi-n fruntea lor eu
Scaevola continuând să scriu comedia celui care scrie
pentru a afla de ce scrie bolovan zdrobind
pe sisif şi luând-o de la capăt până la falange
de la coaste până la testicole de la măduvă
până la iris
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu