miercuri, 4 iunie 2008

în care trecutul se dovedeşte o glumă bună a familiei adams

lui mişu

soarele ochiul roşu al celuilalt simţit în apa gândului
sorbeam poezia din cupele sfărmate de urcatul la ceruri
al cailor străini de noi ne curăţam urmele paşilor
spre a porni din nou
mai spre cântecul din coastele albastrului
unde stelele uită sărutarea cea de pe urmă
a căderilor de zei
şi mâinile nostre urmau drumul ochilor noştri
fugind de odihna din palmele lor
doar mâini
atât mai eram
printre melcii ce se-nmormântau
acoperindu-se cu visele îngerilor
lăsând o planetă pustie
plângând cochilii.

Niciun comentariu: