la ra la la ra la
e timpul matol să-ţi închizi ferestrele să
mă pot apropia de zidurile tale un pic
mai tandru decât moartea ceva mai
blând decât ciuma neagră cu un zâmbet
mai uman decât cel al zeilor
şi te întreb dacă tu eşti femeia pe
care am visat-o de atâtea ori
la care de câte ori mă gândeam îmi creşteau la subsuori
aripi de înger leagă-ţi ochii sau
ţi-i scoate şi pune-i undeva sus
să fie în siguranţă
tăcerea ta e mai mult decât un răspuns
e o întrebare fără dumnezeu fără braţe
iubirea noastră nu poate fi răstignită
se aude horcăitul nopţii
e timpul
închide ferestrele
şi când vei pleca
să nu-ţi uiţi îngerul de casă încuiat în inimă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu