în iarna aceea am văzut iar capătul sufletului
scâncea despărţirea copil mic obosit
minerii scoteau cărbunele dintr-un om frumoasa şi
cu mine scriam testamentul iubirii pe piei goale
mărşăluiau oamenii din noi dezbrăcându-se şobolanii
rodeau luna de caşcaval nivelul de trai poemul
rupând cuvinte doar în chiloţei ieşeau la
plimbare pe trupurile iubitelor licuricii
nu
le păsa citeau testamentul şi se prăpădeau
de râs nu poţi învia
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu