mai bine pe plaja eternităţii să-ţi cer mâna şi tu să ţi-o tai şi să mi-o laşi

mai bine să desenez cercuri triunghiuri
în nisipul din jurul tău
să strig zilelor nu atingeţi
trandafirii albi ridicându-se
din coastele tale pescăruşii
pierzându-se-n corolele coapselor
labirinturi

şi tu zâmbind minunat povestindu-mi
cum un bărbat ţi-a făcut un cap atât de mare
încât atunci când ţi s-a prăbuşit peste el
l-a uitat amintirii cuvintelor lui
în vânt

şi nu l-au mai găsit nici în verigheta lui