şi deşi e dintr-o altă odisee tăcerea ei este atât
de clară încât văd tot înţelesul tuturor
trădărilor şi asasinatelor din univers
materia crimei mereu primordiale
mimând spiritul în dans de foc
pe-ntinderea de apă a iubirii
pruncului pentru placentă
pregătit să ucidă măcar pentru un strop de lumină
şi văd că deşi nimeni nu trădează nimeni nu poate
supravieţui fără a trăda. De aceea eu nu vreau
să supravieţuiesc. Şi lipsa mea de cruzime
nu trebuie să cred că este iubire.
Iubirea mea este un glonţ bine ţintit
o lovitură fatală o lipsă de cuvinte
demnă de orice început de lume un horcăit
de fiară care nu poate să nască o
neputinţă divină de-a interveni în tăcerea ei
jignitoare
mai jignitoare decât un scuipat
între ochi decât un colţ de pâine uscat şi
mucegăit aruncat copilului cerşetor decât
un refuz al Zeului de-a răspunde la o
rugăciune nesfârşită…
tăcerea ei deşi este dintr-o altă comedie
este poarta prin care vă invit în acest
infern de hârtie igienică folosită şi aruncată
într-un coş de aur (totuşi) nefolositor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu