iubitocuptor de cerneală

visând toată cerneala veacurilor din aceste cuvinte
de mucava te strig să mă adăposteşti sub straiele tale
la sâni în deşerturile trupului sub pleoape şerpii
raiului de hârtie în irişii tăi zburători prin scrânteala
fiinţei tale ca un gând uitat de frumos ce era un secol
n-am gândit-o decât pe ea. Oh iubito secolul XX a intrat
în antichitate mult praf şi mult sânge pentru nimic
la subţiori să mă ascunzi ori între gene ori sub pietrele
sufletului să mă ţii pe lângă turmele de jivine ce-ţi sunt
toate vorbele alergând prin savana înţelesului acestui poem
junglă-ţi este trupul şi eu ploaia ecuatorială tu nu nu
în lacrimi dacă nu pot să ţi le înghit de mă ascunzi în ele
delirul acestui secol nu se mai sfârşeşte odată ca un evreu
am început nebun de frică să cer ajutor crematoriului
pe care-l iubeam iubitocuptor ascunde-mă ascunde-mă
de toate cuvintele mele vin să mă judece şi n-au simţul
umorului iar eu nu am stofă de supă primordială eu vreau
să fiu totul eu sunt totul de jalnic ce sunt nu mai ştiu
dacă iubita sunt eu sau eu sunt iubita de hârtie şi cerneală