mă târăsc şarpe pe podelele universităţii
prin praful ştiinţei printre picioarele
de istorici ai raiului
încerc să te muşc de frumuseţe
altceva nu mă interesează să te agăţ de privire
să te iau cu toată respiraţia cu tot de părul scurt
de părul ce creşte mă rog şi de zâmbete
mă strecor printre toate degetele îţi citesc
viitorul în tălpi pe sub unghii
în plămâni îţi înfloresc ce habar n-ai şi n-am
venin când te văd şi-ţi cer din otrava
frumuseţii măcar un strop să am pentru urâţenia
ce se-apropie ca un câine hămesit
mai bine să uităm secolul să ne iubim nuclear
să ne scufundăm în plăcere mai ironici decât
titanicul
cu viteza iubirii să ne ciocnim de aisbergurile
îngerilor noştri atât de păzitori atât de tăioşi
în lipsa lor erotică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu