miercuri, 4 iunie 2008

mai nimic despre fericire şi mult nisip pentru îngerii de casă

fericirea te-nvaţă nefericirea este ceva ca o femeie sau ca
un bărbat care te îmbrăţişează ca o amintire din copilărie
neştiind ce-i fericirea ori nefericirea din perspectiva
unui prunc japonez despre care nu ştii mai nimic
doar că-l cheamă yu
şi că poate vreodată va urca pe fuji
va dormi (vreodată) visându-l pe mitruţ
un român care uită că totul este o clepsidră (chiar Parisul ori Viena)
pe care trebuie să o întorci mereu
ca pe o rugăciune ori ca pe un cântec
ridicându-se în ceruri dintr-o strană de nisip
de la un fir de nisip către o stea de nisip
în care doar aripile se joacă de-a iubirea
uitând şi ele mult prea omeneşte că îngerii nu se pot naşte
doar din iubire

fericirea este ca o aluniţă a zeului
despre care nu ştiai nimic
până ce un pictor renascentist a regăsit-o pe cruce
şi-apoi a uitat-o într-o picătură de culoare

nu, pentru îngeri mai trebuie
şi-o poveste de iubire dintre fericire şi nefericire

Niciun comentariu: