poemul niei

cu trei secunde-nainte de-a te fi văzut
eram deja izvorul tuturor lacrimilor dintre tine
şi îngeru-ţi păzitor
podul gleznelor tale între coapsa stelei
şi coapsa obrazului pe care-aluniţe visează la dulceţi
de îngeri culeşi în mugur şi-necaţi în miere de bondari nebuni
de harnici în dimineţi de nia
poate vor reînvăţa nectarul să se joace de-a iubirea
cu ambrozia
pe buzele tale poate voi naufragia
lovit de străduinţa bucuriei de-a mă ocoli

cu trei secunde-nainte ştiam tot ce-ai fost
înainte de-a te naşte şi-un pic mai mult şi-un pic mai puţin
visam ca un greiere beat lângă un degetar
de vin căzut cu sprânceana pe dosul mâinii tale
şi rupt de fericire cântam la antenuţe-furnicuţe
pe-un colţ de corn stropit cu lapte eu aproape greier
răstignit pe-o ghitară de lacrimi
de bucurie-ţi silabiseam zâmbetul
de vină mă-mpiedicam de stele
cu privirea-a buric de degete sângerând
cuminte.