Şi totuşi, pe gerul cel mai crâncen, lăsaţi toţi copiii
să vină la mine
să le leg fularele
înainte de a-i arunca
să-nveţe zborul
chiar dacă ei nu-l plac pe Micul Prinţ şi-l gonesc
pe cel care le citeşte unica lui evanghelie
desigur, scriu acestea şi dintr-un obscur instinct patern
poate chiar umanist
gata să mă recunosc din nou învins de o dragoste imposibilă
pentru ziua care nu va mai veni
ca o femeie care există doar în mintea mea
de veghe
să mă prindă ori de câte aş încerca
să mă transform iar
într-o buburuză
care ar zbura-n descântec spre locul în care mi-aş aştepta
cu seninătatea-n lanţuri
sfârşitul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu