din ce în ce mai pretenţios
îmi aduc aminte
şi amintirile mă aduc şi ele
gol ca un pumnal de fier italian
pe care scrie un nume
care nu poate fi rostit şi nici scris
din ce în ce doar mai tăiş
spre numai tăiş mai surâd mai ridic
receptorul dar nu eu mă mişc
ci doar cuvintele aceşti copii ai nopţii
interioare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu