lui marian
să ne rupem în mâini ochii din muzica aripilor
pentru trei fericiri mărunte şi-o foaie de hârtie
lovită de cuvinte
să ieşim de sub alb
vin nu mai este demult
cu mărunţişul să luăm doar pata de vin
să spargem sticla goală în valuri
să ne tăiem braţele îndepărtându-ne de plută
să ne odihnim la marginea petei
ridicând casa răsuflărilor ce ne-au mai rămas
de dăruit strigătului rupt din Cuvânt
să urcăm la ultima suflare
şi să mai lăsăm ca amintire foii
un apus de soare
în cioburi de ochi.
***
tot lui marinică
să ne dai oţet în rai să păstrăm sentimentele de acasă
să ne arunci cu mere în sufletele acoperite de solzi
să ne răneşti creşterea şi înflorirea pomilor
să ne arunci cu merele împreună
în poala Maicii Domnului
să mergem la izvor să ne-azvârlim osemintele în lumea apelor
să facem mai bună
lumea din burţile crapilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu