haide măi odată vine începutul lumii hai
să ne umilim iubirea la o şezătoare să o
legăm la stâlpul torturii cu fâşii smulse
din pieile noastre tatuate cu blesteme şi jurăminte
trupul ei hermafrodit şi hăbăuc inima-i cochilie sângele melc
şi noi smulgându-i cuvintele unghiile
o dar ce frumoasă a fost iubirea noastră ce picioare ce sâni
ce organe ce suflet curat avea câţi peştişori mici şi coloraţi
erau prin sângele ei câţi muşchi şi ce păsări ale paradisului
leneveau pe oasele ei aşteptând să le cadă cărnurile noastre
în hamacele din ghearele lor
şi câţi condori aveau cuiburi în creştetul ei
şi se roteau maiestuoşi blânzi şi vegetarieni
ca orice pasăre de iubire zâmbeau din clonţuri la umbrele noastre
plictisite de umbrele cuvintelor ce s-au iubit
în locul nostru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu