ce-mi pasă că eşti la fel de frumoasă
ce-mi pasă-n fărâme de dorinţa de-a fi
toiagul lui moise să fiu să-ţi lovesc
valurile să te împrăştii femeie roşie
să trec mai departe de chipul tău
castel de nisip risipit în adânc de gând
adăpost perlei negre ce mă chinuie
sălbatică-n tăcere
de talaz îngheţat
ce-mi pasă că n-am reuşit să trec
şi m-ai înghiţit sub icoana ta de valuri
acum sunt de unde-ncepi tu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu