cehovieni

uneori plâng când mă uit la câte un film la heidi
cu shirley de exemplu sau când am început
să scriu acest poem după ce am pus titlul şi
lacrima explodând a lovit
pagina aceasta de caiet fac un efort şi
mă opresc şi aş striga că nu vreau să fiu cehovian
nici nietzschean nici kierkegaardian nici nici
vreau să fiu doar visul celui care sunt
eu de fapt vişinul primordial din paradis
să nu fii decât zborul pescăruşului nici foame
nici sete nici eros nici trup nici suflet visul lui dumnezeu
sau hai un vis mic al lui dumnezeu în care eu aş fi primul om sau măcar tot eu
dar fără să fi citit nimic. Fără să fi cunoscut sălbăticia
cu norme scrise şi nescrise a oamenilor sălbăticia lor blândă
care mă face să mă uit la ei întotdeauna ca la nişte canibali
cărora uneori nu le plac zgârciurile şi trec direct la felul trei


inima mea cât un pumn arătat nefiinţei