dragoste la 451º Fahrenheit

arşiţă erai
şi duhurile căldurii deasupra şoselei

arşiţă te înnourai timidă şi duhurile-n călduri
iubindu-se pe capote maşini gonind
în bărăgan

arşiţă erai şi lăcuste eram
veneam în stol şi toată iubirea-n fălcile noastre
nesătule şi moartea şi foamea şi setea

duhurile-n călduri în lanul de grâu
galbeni eram ca doi bani pierduţi pe pământ uscat
crăpaţi unul după altul
nu mai puteam vorbi să ne apropiem nu mai puteam
cuvintele-n călduri de vară se-aprindeau se-ardeau
şi noi eram copiii lor râzând
ne jucam de-a inocenţa de-a căldura de-a iubirea
goi puşcă în praful raiului uitasem cuvintele toate
părinţii noştri
maci roşii cuvintele în arşiţa galbenă ce-ai fost
ce vei fi mereu