poemuleu infernulpoem literatura e jocul meu de go joc
pe care mai nimeni nu-l mai joacă nu câştigă nu se câştigă
nimic din aici iubita nu crede că sufletul meu este o
maşină nemţească (sic) că delta nu e nimic pe lângă nebunia mea
şi că pelicanii din cuvintele mele interioare o au pe ea
în tolbele lor dizgraţioase eu pun o literă un
cuvânt pe sufletul tău lângă care aş sta
toată veşnicia mea de doi franci dar tu eşti ca
marea ţi-a purtat zece zile numele
surdă surdă eşti doar valuri salbatice dorind să vină îmblânzitorul
de nisip şi tu spui doar pas deşi jocul abia a început
şi eu cuceresc înfrângerea şi sunt învingător deja mi-am
promis să sfârşesc toate poemele din cuvintele exterioare
mai este puţin şi mă mut mâna lungă a destinului
nu ne va mai ajunge rămâne pe epopeea viitoare
mă mut din iliada în odiseea iar tu nu
vei mai fi decât un câine păzindu-mă de tine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu