mă strâmb îmi simt muşchii feţei cum se mişcă
întinzându-mi pielea îmi scarpin bărbia dar totul
se întâmplă undeva în Noua Zeelandă la radio
un cântec grecesc dar pierderea mea pare
iremediabila ruptură dintre mine şi cel care scrie
se mişcă gândeşte este atât de imensă încât
numai un soi de infern mă mai poate apropia
mă mai poate face să plâng şi să mă bucur
culmea că mai pot plânge în aceste clipe
plânsul este felina care mă mai poate
sfâşia; râsul, zâmbetul îmi par definitiv
pierdute; de fapt sunt însetat de râsul şi
de plânsul în stare pură de un soi de sfârşeală
sunt însetat. şi de aceea alerg
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu