mult zmeoaico iubito eşti toată numai porţi
de cuvinte numai furtuni numai mâinile şi ochii
mai stinşi numai amprentele eşti numai
coloana mea vertebrală cartea mea sfântă
ca un eşafod la care nisipul şi noaptea-mi
lucrează toată huma eşti doar tu
toate stelele
şi stau de-o veşnicie în faţa numelui tău
gol
dar mai bine lasă-mă-n naivitatea mea
fericirea a uitat că mă cloceşte
de ouăle roşii se-agaţă o stea bolnavă
luciditatea raţiunii încă mai crede-n instincte
luciditatea încă mai iubeşte extazul
şi valurile nebune ale entuziasmării
mda luciditatea e amanta adrenalinei
şi poetul copilul lor din flori
şi-am încălecat pe-o iubită
şi nu v-am spus nimica uite-aşa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu