azi sunt iarăşi dante alighieri. Rămas fără timp
fără cuvintele mele fără talent fără viaţa
mea mai pe scurt infernul meu este să recunosc
nu ştiu nimic despre Purgatoriu, despre Infern despre
Paradis despre Divina Comedie şi că nu cred mai nimic
din ce spun teologii pentru că Teologia
nu există; sunt eu Dante un nume propriu un
cuvânt păpuşă la îndemâna unui grafoman în
devenire îndrăgostit de Fata Verde ca să fie
că altfel nimic nu e; ştiu că nu mi-am terminat
opera(ţia) ştiu că-s condamnat să merg cu Vergiliu
prin orice nou infern ivit; chiar şi prin cele
de tot râsul: acele suflete dărăpănate, cât vârful
de ac în care nu se întâmplă mai nimic în
care doar amintiri nesărate beau din cupe
iluzii vise nehotărâri cuvinte oţeţite săruri ratate
iachturi eşuate-n nisipuri seminţe stângăcii nemaipomenite
iubiri de hârtie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu