în biserica aceea blând ne răpeam sufletele acolo
stăteam ca pe-o faleză şi priveam îngerii
făcând valuri-valuri
spărgându-se de umbra Cuvântului
în jerbe de artificii
în biserica aceea ne dădeam palmele unse cu pace
ca untul pe pâine ne mânjeam cu ea
peste tot peste nimic pe gură pe urechi pe gât obraji
pe iluzii
şi ca nişte copii pe malul mării
ne ridicam z(m)eu moş crăciun de nisip
necrezând în viclenia decăderii,
în vârstele valurilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu