maelströmul tău de carne unghii păr
nu va-nghiţi-n vârtejirea sa aripi îngereşti
scorojitele pânze cârpite ce duc
drakkarele nostalgiilor noastre
spre nord spre nordul nordului
tumultoasă vikingă a ultimului meu golf
suflet în care cred de parcă n-aş crede
când vei muri să doreşti să fii îngropată
în drakkarul amintirilor frumoase
când voi trăi uitând de sângeroasele expediţii
de pradă-n poezia-n care cred de parcă n-aş crede
îmi voi dori o aspră furtună de versuri
să te arunce întru tăioasele stânci ale viitorului
runic naufragiu de iubire pe care îngerii-l vor citi
necrezând c-am fost doi străini oameni de gheaţă
aisberguri iubindu-ne doar recile frumuseţi
ascunse-n adâncurile mării
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu