când mă rog mă-ntorc în acvariu

sunt puţin trist azi doamne şi poate obosit
de sfânta femeie cu sâni de argint
inima aceea cu păr trimisă din călcâile Tale
are cuvintele urechelniţe
degetele tari ascuţite gata să fie
bătute undeva fesele ei sunt prea raţionale
îmbrăţişarea ei cunună de spini sufletul
ei prea departe de indienii amazoniei trecând
pe trupul cu pirogile păgâne la vânat
crocodili

ajută-mă să silabisesc iubirea fără abecedar
a peştilor piranha crescuţi de omul din ea în ficat
un acvariu banal am fost şi eu în tinereţea mea
pierdută în românia o ţară pe undeva între iubita
trecută şi iubita viitoare