de fapt viaţa o străină pe care o iubesc mai superficial
decît cuvintele o prostituată imaginată în dansul nostru
mereu lipsit de graţie pe limba de hîrtie
viaţa o sfîntă care a ales infernul meu personal ca sihăstrie
o femeie cu o mie de înfăţişări la care renunţ mereu ca un
alcoolic înrăit la femeile lui de sticlă mai transparente
decât orice vise cu inima-n sînul lui avraam şi cu ficatul
în luntrea lui charon uitat de semnificaţia mea mă-ntorc
la porii tăi ca la nişte izvoare secate sărind din trandafiri
de fum în cuvinte de ceaţă viaţa se întrevede ca o mamă
care te părăseşte înainte de a te naşte
visez că eşti unicul avorton care a scris versuri în care
eu sînt tu şi nu-mi rămâne decît să visez gustul laptelui
matern sau cel al unei iubiri unice de la o anumită secundă
uneori desigur plictisitoare viaţa o poetă care a răpit-o pe zeiţa
frumuseţii închizînd-o într-o călimară şi i-a luat locul
în olimp o altă călimară la care nu vrei să ajungi
pentru că ea-ţi ştie cu cerneală de miere versul
ce-ti îmbrăţişează moartea-n dulce desfrîu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu