eu şi duduia eu şi europa iubindu-ne făr’a ne atinge
baba asta fără bătrîneţe ca o lună mare dezonourată
de îngeri nătângi eu adevăr care voi deveni intolerabil
cuvintele canceroase dimineţi în care nu mă pot regăsi
în numele meu pleoapele iubitei apunându-mă
o inimă cu păr blond ce bate timpul
c-o secundă mereu întârziere
sunt un taur alb prost crescut fără ahaba
uneori între coarne îmi bate furtuna
mă-ntreb ce caut în vârful sabiei toreadorului
lângă o fetiţă bolnăvicioasă alintată
ţipând bătând din picioare o
vreau îngheţată-n sânge
şi-atunci îmi creşteau coarnele până la cer
şi-n praf se scăldau sticleţii europei
frumoasă europa şi ce picioare are
şi ce mai fuge de mine alintându-mă de departe
machoman de pluş
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu