fa(n)ta

degetele zgribulite flămânde însetate
şi tu machiată uşor cu blazare roz le alăptai
murmurând un cântec de leagăn în marţiană

apoi le vorbeai de dumnezeu cu ochii închişi zâmbind
frumos creşteau într-o minută cât altele într-un veac
erai o mamă profesionistă mama degetelor mele
cu sânge alb trădătoare
cu o cărămidă din adânc le striveam
fără remuşcare te iubeam madonă fără prunc
întinsă pe canapeaua pe care au murit bunicii
nud pe icoana scrijelită de un înger nebun
pe inima mea de lemn fosilizat