joi, 29 mai 2008

poeme canapea

eu alienatul obsedat să nu fiu obsedat cu numele
fără jenă lăsat pe coperte omul fără coperte Omul cu
inima o grenadă ofensivă uitată în lădiţa cu grenade
defensive

eu rămas doar cu un cotor de viaţă pe care îl mai
rod să fiu în formă cînd voi ajunge în faţa ei pe care
voi scrie furios

(cînd scrii să fii furios cînd scrii să zîmbeşti
senin întotdeauna în acelaşi timp cînd scrii să urăşti
şi să iubeşti pentru că tu omule eşti moartea care
experimentează viaţa cînd scrii să zîmbeşti întotdeauna
să fii furios zîmbind să fii furios cu bucurie să te
bucuri cu furie detaşat de parcă ai fi chiar rugăciunea
ajută-mă să nu vreau să fiu ca tine)

voi scrie furios cu un ruj ieftin pe obrajii ei pe
sub piele pe ţîmburucii sînilor pe trecătorile ei de
femeie-Cuvînt doctoriţă de argint mamă incestuoasă
femeie cosmogonică doamnă frankenstein
priveşte-mă
monstru de hîrtie şi cuvinte cîrpit de nebuneală
fă bine acum şi dă-mi o iubită de hîrtie cuvinte
şi cerneală la fel de monstruoasă ca şi mine

***
şi-acum te uită în oglindă şi pupă-ţi
imaginea asta care mă înnebuneşte întrucît nu mă
înnebuneşte

poeme canapea orice om nu nu
sînt mult mai mult decît un mizantrop decît un


schizoid care nu se tratează un trup de maimuţă
şi un spirit de cetăţean o minte care urăşte
fragmentele dispreţuieşte fragmentele adică eu
amintirile mele ca nişte vise de pradă cuvintele
poemele cărţile iubirea asta indecentă din aceste
pagini iubirile celelalte ca nişte pui flămînzi
ceilalţi oameni sugînd rugăciuni

Niciun comentariu: