Dacă
tu ai fi iubit aşa cum crezi
orbirea ţi-ar fi permis să simţi
că eu nu doresc decât infinit mai puţin decât
nici nu mi-aţi luat nici nu v-am dat…
totuşi păsările grădinii publice sunt sfârşitul
my only friend pe care l-ai ales
altfel spus
în veşnicia mea de tisă
sălbatică poezia ce treabă are ea
cu zâmbetul tău acum de tinichea
cu plimbarea pe care de atâtea ori
ai refuzat-o cu berea băutura
micilor burghezi care cred că sunt altceva
decât au fost dintotdeauna
şi-acum nu-ţi voi vorbi despre ochii lui oedip
albaştri sau nu în ei destinul
nu şi-a citit niciodată viitorul
delfinii nu sunt femei nu-şi scot ochii
pe-ntuneric să vadă mai bine
sfârşitul
mării nu-i în iubire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu