Sunt un nimic, deci nimicesc
căci tu, dresoare de inimi personale
crezi că iubirea e apă chioară
şi-i spui “nu” şi ridici baraje
pân’ la cer dar uiţi că furia
vine de dincolo de ceruri
din prea înaltul
pe care hormonii nu-l pot citi
Eu, Nimicul, mă relaxez şi Iubirea va face restul…
potopul pentru mine e doar
lacrima unei fecioare… Şi nu vom spune nimic despre nasul lui Ovidiu…
Cu uşoară grandomanie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu