tag:blogger.com,1999:blog-69096353017046364262024-03-13T04:14:13.626-07:00adi secarăAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.comBlogger122125tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-42411591942341802142008-06-11T11:03:00.000-07:002008-06-11T11:10:09.902-07:00clarificăripoemele postate până acum fac parte din cele trei volume publicate până în anul 2008, luna mai (a se vedea copertele)... Ordinea poemelor este însă... de la final către... zilele noastre. Asta pentru... cei care nu îşi dau seama. SCuze...Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-38860962911042948922008-06-06T09:38:00.006-07:002008-06-06T09:47:05.440-07:000 Antimateria<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4BqAJFQ3m-M75Pfgr9Xjjrn-O-K39NoBC6G4S4apFrJlJg_K9CcjeneoPnRwkQAbZXRSb-CWZIFehXFvQHb-JCgfhZHoKTPNO2ezT9O_30oNxTM7u4xfo8W2jpa8fALicGWcyhQb_gzbl/s1600-h/Adi+coperta2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4BqAJFQ3m-M75Pfgr9Xjjrn-O-K39NoBC6G4S4apFrJlJg_K9CcjeneoPnRwkQAbZXRSb-CWZIFehXFvQHb-JCgfhZHoKTPNO2ezT9O_30oNxTM7u4xfo8W2jpa8fALicGWcyhQb_gzbl/s400/Adi+coperta2.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5208810999051311154" /></a><br /><br />„Eu scriu ca să nu mai scriu”<br /><br />Angela Marinescu<br /><br /><br />a.<br /><br />ne naştem cu toţii având platitudinea drăgălăşeniei<br />încrustată pe zâmbetele de lapte<br />ajungem să ne numim mândri sau nu oameni<br />şi vom cunoaşte mult prea puţin<br />din tainele semenilor<br /><br />ne ataşăm de câte o lună, de câte un soare<br />încercăm să scriem poezia<br />aici<br />să nu ne mai scrie ea<br />când naufragiem atât de puţin<br />pe insulele ei<br />care niciodată nu formează<br />ştiinţific vorbind<br />vreun arhipelag<br /><br />încercăm iarăşi să nu mai folosim cuvinte<br />precum înger, dumnezeu, moarte, iubire<br />şi atunci nici aceste cuvinte nu ne mai folosesc<br />ne lasă în grija vreunei trăiri mistice<br />abstracte<br />în vârtejul căreia te-ai vrea mai bun<br />şi – pentru a câta oară,<br />a-i vrea să te înţelegi –<br /><br />şi vezi, când naşterea puiului de om<br />s-a împlinit,<br />că te-ai pierdut regăsindu-te<br />sau te-ai regăsit risipindu-te<br /><br /><br /><span style="font-style:italic;">în apele gândurilor şi ale memoriei<br />străinul din mine<br />făcând pluta pentru îngerul care nu<br />ştia să înoate în viaţa mea<br /></span><br /> ei da a.g. trăieşte acum în concubinaj cu poezia<br />şi nu vrea să îi dea papucii (morocănoşi, cu ursuleţi, <br />dăruiţi de mama<br />caliopea)<br />n-a fost în viaţa lui îndeajuns de hotărât<br />decât o dată<br />şi atunci n-a murit nimeni<br />nici vreun ştrumf sau vreun spiriduş<br />doar au fost nişte lacrimi<br />care au sărat o pizza şi o omletă<br />deja digerate<br />(dar neconsumate)<br /><br />şi cum o să îi explici sarei<br />ce este trecutul şi prezentul unor iubiri<br />care nu mai au nici un viitor<br />fiindcă inchiziţia sentimentelor<br />îşi are acum sediul<br />într-o inimă care are aripi<br />când puiul de om<br />face plajă la soarele din burta <br />tatălui<br /><br />face plajă în hăinuţe de toamnă<br />în scutece pe care nimeni nu sărută poezia<br />în pamperşi în care nimeni nu-şi înmoaie<br />pana prozaică<br />pentru a scrie Poezia care nu mai crede în Poezie…<br /><br />cum nimeni nu mai crede în zeu<br />cum poate ar fi vrut zeul să se creadă în el<br /><br />b.<br /><br />acum vezi o altfel de frumuseţe<br />este frumuseţea de după<br />nici viaţă nici moarte<br /><br />cu siguranţă zeul este un prunc infinit<br />gângurind şi zâmbind fantomelor eternităţii<br />alergând prin vârstele copilăriei<br />jucându-se din când în când de-a oamenii mari<br />punându-şi câteodată barbă albă<br />şi judecând oamenii<br />aşa cum a văzut el în nişte vise<br />inexplicabile<br /><br /><span style="font-style:italic;">poezie aburii care nu cred<br />în abureală<br />te cer<br />să silabiseşti<br />iubita ascunsă-n coloana<br />de marmură a căsniciei</span><br /><br />cuvintele sunt umbre<br />mici cruci negre într-un cimitir<br />cât toate bibliotecile lumii<br /><br />la înviere toate cărţile vii<br />se vor bucura lângă oamenii vii<br />vor intra unii în alţii, unele în altele<br />precum bucuria împlinind tristeţea<br /><br />aceste cuvinte pot fi bepanthen<br />alinând usturimi orgolioase<br />ori prevenind căderi<br /><br />omul şi inspiraţia<br />ajunşi la marginea patului<br />se pot întreba ce caută acolo<br />când nemărginirea este<br />în direcţia opusă<br /><br />regretul este doar tot un cuvânt<br />care poate fi bine înfipt<br />la capătul unui mormânt<br />în care odihneşte fără spor<br />o poveste de dragoste<br />despre care nu vom spune<br />alte cuvinte<br /><br />mda. În acest nou antipoem<br />nu este cazul să dezgropăm<br />viii<br /><br />poate doar să îi îngropăm mai bine<br />în norii amintirilor<br />din care plouă atât de frumos<br />peste o toamnă care chiar se respectă<br />pe ea însăşi<br /><br />toamna lui 2007<br /><br />c.<br /><br />partea acesta a textului<br />chiar fugind în faţa poeziei<br /><br />cu un dor ciudat<br />de fiinţa nefiinţă<br />a Existenţei sale<br /><br /><span style="font-style:italic;">despre enervanta dorinţă </span><br /><br />vrând braţe textul să aibă<br />să încerce cu degetele ori cotul<br />cât de caldă este apa din cădiţa roşie<br />în care micuţa poezie<br />plânge puţin îşi nedumireşte ochii<br />se linişteşte<br /><br />se întrupează<br /><br />lasă firimiturile nefiinţei<br />pentru ca o Moarte străină<br />mereu străină<br />până la un cuvânt dat şi îndatorat<br />să le arunce<br />în hăurile canalizărilor oraşului<br /><br />un labirint ca oricare altul<br />orice text<br /><br />de ce să intri într-un labirint<br />când toate te pot aştepta acolo?<br /><br />d.<br /><br /><span style="font-style:italic;">crisparea din orice re-apropiere<br />de Poezie<br /><br />dansul cu poezia<br />la un bal mereu organizat<br />de nefiinţă</span><br /><br />Poezia e mereu mai puţin<br />decât am vrea în clipele de lăcomie<br />de absolut<br />ori de concret<br /><br />între aceste două coordonate<br />vieţile<br />istoriile oglinzi deformând visele<br />iluziile<br />resemnările<br />poemele<br />din trecut aşteptând hăituirea poemelor<br />din viitor<br />într-un safari în care omul<br />caută o leoaică bună de rănit<br />baobabul zeului prezent<br /><br />( 5 noiembrie 2007)<br /><br /><br />e.<br /><br />despărţirea de t.s. e simplă<br /><span style="font-style:italic;"><br />marea problemă e memoria<br />memoria este ispita retrăirii<br />înţelegerii celuilalt</span><br /><br /><span style="font-style:italic;"><br />şi dumnezeu este suma lacrimilor<br />care n-au nici un rost</span><br /><br />de unde vin toate aceste cuvinte<br />aceste potriveli de cuvinte<br />această dragoste care iese din noi<br />câteodată ca un alai de nuntă<br />iar alteori ca un cortegiu funerar<br />această dragoste de câte cevasaucineva<br />dar mai ales foamea de aripile cuvintelor<br />care te pot face să-ţi pierzi carnea<br />pe undeva printre dinţii unor stele<br />care n-au nicio treabă cu materia ori antimateria<br /><br />aceste cuvinte care pot doar zgârâia inexplicabilul<br />şi care apoi te pot amăgi că un castel de nisip<br />este chiar lumea de apoi şi de dinainte<br />în care aşchiile nu sar<br />departe de un trunchi<br />din care nu s-ar fi făcut<br />nicio cruce, niciun sicriu<br /><br />aceste cuvinte care nu pot arăta mai nimic<br />din tot ceea ce merită a fi arătat<br />cu un deget dar mai ales cu inimile care ne cresc<br />mereu în vârfurile degetelor<br />pe care le tăiem ruşinaţi<br />că ni se văd inimile<br /><br />deşi am putea să ne zgârâiem frumos<br />am putea cu ele să ne scoatem ochii care să nu ne mai vadă<br />oboseala de a fi altfel<br />decât visăm să fim<br /><br />cuvinte<br /><br />şi aici inspiraţia l-ar purta mai departe pe autor<br />prin trupuri străine de femei<br />i-ar pune comprese cu apă rece pe fierbinţeala vreunei gripe<br />dăruită de vreo creolă anonimă<br />în semn de omagiu pentru un alt creştin dionisiac<br />ce specie o mai fi şi aceasta<br /><br />dar nu<br />inspiraţia e altceva/altcineva<br /><br />este acum într-o amintire, puţin mai târziu într-un vis<br />şi în acest vers chiar se grăbeşte să taie mâinile<br />autorului<br /><br />inspiraţia nu are uneori nevoie de cuvinte<br /><br />ea se inspiră pe ea însăşi<br />şi într-un viitor cât un trecut oarecare<br />va uita de noi<br /><br />va pleca fără să-şi ia rămas bun<br />ea va fi o inspiraţie care se va respecta pe sine însăşi<br />nu va mai întreţine legături cu muritorii<br /><br />când se trezeşte, ea, inspiraţia<br />chiar ne înţelege<br /><br />şi pleacă<br /><br />f.<br /><br /><span style="font-style:italic;">în prima zi din mai<br />poate luna cea mai miloasă a anului<br />te-ai simţit într-adevăr<br />“fiu”<br /></span><br />într-o zi din septembrie<br />te-ai simţit într-adevăr tată<br />oare cum s-or simţi cei care au apucat să fie<br />şi tată şi fiu în acelaşi timp<br /><br />întrebări inutile oare<br />lacomului de glorie<br />eroului care se vrea erou ne mai crezând în eroism<br /><br />dacă dumnezeu ar fi şi ziarist<br />om din mass-media care va să zică<br />ce ştiri şi-ar alege pentru jurnalul său<br />de la orele… nu, nu 17, ce credeaţi,<br />că poezia este atât de simplă?<br /><br />bine că dumnezeu nu este ziarist<br />dar mare ciudăţenie este că simpatizează politica<br />ori politicienii care îşi fac cruce<br />sau se roagă în general<br />pentru victorii în alegeri<br />întotdeauna mistificate<br /><br />cred că este alt poem<br /><br />da, politica chiar intră în toate<br />nu mai poţi scrie nici poezie fără să te<br />bântuie strigoii politicianismului<br /><br />g.<br /><br />iată o ştire:<br /><br />astăzi a.g.secară a scris nişte poeme<br />la sfârşitul cărora a realizat iarăşi<br />că nu înţelege de ce poezia<br />ia uneori forme bizare<br /><br />că fuge de ea însăşi<br /><br />mai mult<br />uneori este însuşi omul plin de îndoieli<br />de temeri de rătăciri<br />este chiar „aproape omul”<br /><br />în unele clipe a.g.secară, scriind, era chiar fericit<br />- adică se simţea entuziasmat, plin de orice, <br />poate chiar şi de sine –<br />iar gândurile îl purtau prin viaţa sa<br />- cât pot cuprinde gândurile dintr-o viaţă<br />când se scrie literatură şi de dragul literaturii –<br />ca o apă liniştită o barcă pe care nu se salvase nimeni<br />dintr-un naufragiu banal<br />într-o furtună banală<br /><br />apropiindu-te de scriitor<br />l-ai fi văzut ca pe o b/arcă<br />sau ca pe un coş din paie<br />- depinde de imaginaţia fiecăruia –<br />în care un prunc nou-născut<br />gângurea încă liniştit<br />ori plângea flămând, înfrigurat, învineţit<br /><br />şi curentul literar din care nu făcea parte<br />îl purta spre o femeie frumoasă<br />cunoscută<br />care nu scria un roman despre aşteptare<br /><br />deoarece aşteptare este numele oricărui scriitor<br />care s-a despărţit măcar o clipă<br />de scrisul său<br />pentru a nu crede în el<br /><br />şi aşa mai departe<br /><br />h.<br /><br /><span style="font-style:italic;">pentru o mai bună funcţionare a trecutului</span><br /><br />nu trebuie practic să faci nimic<br /><br />poţi să-ţi imaginezi doar o altă viaţă<br />alţi oameni pe care îi iubeşti<br />- ar suna mai bine să folosesc cuvântul „femei”<br />dar nu bărbaţii şi femeile sunt importante<br />în adevărata poezie… neutră, divină, bla, bla –<br /> sau alte vieţi, doar putem fi generoşi <br />prin cuvintele noastre<br />putem face politica poeziei<br />putem să ne vindem cărţile de poezie<br />să le trădăm sau să trădăm poezia<br />să o înşelăm şi să scriem despre toate acestea<br />şi despre multe altele care au treabă<br />cu poezia prin cimitire, bordeluri, biserici,<br />alte instituţii serioase sau neserioase<br />precum circul<br /><br />oricum trecutul ar funcţiona<br />fiindcă toate iubirile sunt foarte buni lubrifianţi<br />ele ung toate rotiţele trecutului<br />el merge ca un zeu spre o golgotă infinită<br />spre o răstignire perfectă<br />spre un cataclism desăvârşit<br />de o frumuseţe extraordinară<br />apocalipsa seria a nu ştiu câta<br />deja s-au distribuit invitaţii<br />îngerii deja se îngrămădesc deloc eleganţi<br />să ocupe primele rânduri<br />să vadă mai bine<br /><br />oricum, am da destul de multe<br />pentru ca trecutul să nu fie decât o carte<br />iar noi să fim<br />mult mai altfel<br />decât suntem întotdeauna<br /><br />mai frumoşi, mai odihniţi<br />crezând încă în lipsa de reguli a poeziei<br />i.<br /><br />dar nu<br /><br />poezia are regulile ei<br /><br /><span style="font-style:italic;">sfârşitul va veni oricum<br />nu ţi-l alege tu de pe raftul<br />cu minciuni<br />şi mărgele roşii </span><br /><br />aceasta este una dintre ele<br /><br />celelalte sunt infinite<br /><br />poţi rupe câte una, misterios,<br />fără să înţelegi de ce eşti tu<br />un mic ales:<br /><br />începutul vine şi el oricum<br />nu ţi-l poţi alege tu de sub taraba<br />în care bunica îşi punea pestelca<br />şi zarzavaturile<br /><br />ceea ce vine între sfârşit şi început<br />aceasta este ordinea firească<br />dar n-o pot înţelege prea mulţi<br />- a primit în dar revelaţia<br />un soldat stând de gardă la podul cel vechi<br />de la Cernavodă –<br />păzind nu mormanul de fiare<br />ori trecerea dintr-o ţară în altă ţară<br />ci însăşi Marea Poezie<br />a zeiţei care-şi spune zeu<br />sau invers<br />dintr-o cochetărie metafizică<br />adevărat de negrăit<br /><br /><span style="font-style:italic;">j.<br /><br />unde nu era nimic</span><br /><br />acolo trăisem noi, oamenii<br />şi din nimic n-au mai rămas<br />nici vieţile noastre<br /><br />toate ne scapă printre mâini<br />tot universul pare să mai stea doar<br />în degeţelele pruncului sara<br />acestea par să poată opri totul<br />numai ridicând arătătorul<br />fericirea pare să fie atotputernică<br />dragostea pare să se reverse<br />din te miri ce<br /><br />arta mai pare doar o jucărie de pluş<br />la care nişte nebuni<br />se încăpăţânează să lucreze o viaţă întreagă<br />uitând că atunci când au decis că sunt artişti<br />au decis tocmai fiindcă<br />n-aveau nicio idee de ce sunt artişti<br /><br />şi tot lucrând aşa<br />jucăria atinge acum cu vârful său<br />o planetă oarecare<br /><br />şi cineva a spus că va începe un război<br />al îngerilor pentru acea păpuşă de pluş<br /><br />dar nu era niciun zeu<br />care să creadă un astfel de zvon<br /><br />k.<br /><br /><span style="font-style:italic;">şi scrii tu oare toate acestea fiindcă scrisul e o tradiţie<br />a tribului tău de pitici interiori? care încep paştele când<br />le înfloreşte primul cais din curte şi îl sărbătoresc<br />până la căderea ultimei flori de liliac în cinci colţuri</span><br /><br />tata a fost doar o păpuşă<br />cineva s-a jucat cu ea până ce n-a mai rămas mare lucru din… el<br />au ieşit fulgii din el<br />l-au aruncat la cimitirul păpuşilor<br />mai apoi<br />adică, civilizat vorbind, l-au îngropat<br /><br /> apoi au aşteptat pe cineva să scrie<br />balada păpuşii care a băut votcă<br />care nu prea era rusească<br /><br />şi nu venea nimeni să scrie balada<br />ori măcar să o scrie<br /><br />şi venea unul şi îi trecea prin cap<br />că păpuşii ăleia nu putea să îi asocieze<br />ceva frumos<br /><br />şi venea altul<br />şi spunea că trebuie să fi fost ceva frumos<br /><br />copiii lui de exemplu<br />cel mare care i-a smuls cu dinţii părul din cap<br />jucându-se cu el serios, apărându-şi mama<br />care striga că are nevoie de ajutor<br />într-un pat de jucărie care nu mai este nici el<br />monica, sora noastră, care a simţit cum moare păpuşa din el<br />găbiţă, fratele nostru<br /><br />şi tot aşa vorbeau unii despre toţi părinţii din lume<br />şi chiar a.g. care se tot întreba ce tot scriu unii despre părinţii lor<br />morţi care nu mai interesează pe nimeni<br /><br />aici<br /><br />şi se auzea un glas cerând să se şteargă tabla<br /><br />l.<br /><br />„aproape” suntem mereu<br /><br />şi am vrea să nu mai fim aproape<br /><br /><span style="font-style:italic;">toate aceste texte inutile<br />din perspectiva eternităţii şi a sfinţeniei</span><br /><br />s-ar mai putea vorbi despre perfecţiunea<br />copilăriei<br /><br />într-un fel copiii care am fost sunt adevăraţii noştri părinţi<br />dar aceasta ar fi o observaţie prea crudă<br /><br />cu ei ne îngropăm în amintiri din care nu se mai pot face<br />dulceţuri<br />poate doar colive<br />dar deja gândul ne poartă către înmormântări<br />care ne lasă întotdeauna un gust amar<br />de vin, pilaf, sarmale<br /><br />şi de întâlniri cu neamuri pe care altfel nu le întâlneşti<br />decât accidental<br /><span style="font-style:italic;"><br />luciditatea dând în mine<br />cu dalta, cu sete, sculptând în sângele<br />închegat al tuturor iubirilor</span><br /><br />strigându-mi – deşi în poezie nu este frumos<br />să ridici vocea – să mă opresc<br />să nu mă lăcomesc<br />că există desfrâu şi în poezie<br />că te poţi îmbăta şi cu versuri<br />până când vei vomita metafore<br />imagini comparaţii iubite neiubite<br />până când<br /><br />trebuie să te gândeşti<br />la tot ce nu-i poezie<br />ca să regăseşti<br />elementele primordiale<br /><br />apa ducându-ţi dorul<br />focul de care nu te poţi îndrăgosti decât<br />cu măsură<br />pământul pe care n-ai cum să-l învingi<br />înotând prin el<br />aerul care trece mereu prin tine<br />de prea sus<br />ca să poţi să-l iubeşti total<br /> <br />m.<br /><br />da, să încerci să transformi realitatea<br />într-un text literar<br />este un experiment condamnat<br />la eşec<br />categoric<br /><span style="font-style:italic;"><br />Doamne, iartă-ne trufia!</span><br /><br />noi nu putem fi literatură<br />suntem ceva mai mult<br />deşi scriitorii ar vrea altceva<br />de la munca lor<br />ar vrea să fie aur<br />ar vrea să fie iubire<br />ar vrea să fie nemurire<br />ar vrea să fie dumnezeire<br /><br />dar nu e decât un fir de praf<br />mai mult decât deşertăciunea<br /><br />un fir care într-o balanţă a trăirii<br />nu ştim dacă va cântări în favoarea ori defavoarea<br />noastră<br /><br />n.<br /><br /><span style="font-style:italic;">cuvintele<br />ne grăbesc<br />se grăbesc<br />întotdeauna<br />cuvintele ne pot rătăci de noi<br />repede<br />dacă nu le respectăm<br />libertatea de a fi altceva <br />decât noi<br /><br />noi nu suntem cuvinte</span><br /><br />şi aceasta nu ne salvează<br />de nimic<br />putem fi oameni care ne temem<br />sau oameni care pot încerca<br />pot îndrăzni<br />să îmblânzească<br />poezia necunoscutului<br /><br />o.<br /><span style="font-style:italic;"><br />voi înălţa marele zid chinezesc între realitate şi imaginaţie</span><br /><br /> avem liber, avem dezlegare la poet<br />putem să-l vânăm, voi, prieteni<br />iubitor de înţelepciune, prietene istoric, <br />prietene om normal, prietene critic<br /><br />să nu-l mai lăsăm să contemple<br />paradisul purgatoriul infernul<br />să-l aruncăm acolo acolo şi acolo<br />de rest se va ocupa poezia<br /><br />sau îl va salva<br />sau, scârbită de legătura periculoasă<br />scandaloasă<br />deloc balcanică uneori<br />îl va lăsa baltă<br />iubirii simple<br /><br />de nemuritor de rând<br /><br />p.<br /><br /><span style="font-style:italic;">ce destin ciudat şi probabil trist<br />să fii propriul tău arhivar ori istoric<br />încă din timpul vieţii</span><br /><br />mai deunăzi elena din troia mergea<br />c-un maxi-taxi<br />se gândea la trecutul ei şi la copiii care mor de cancer<br />şi la persoanele - probabil - care n-au auzit<br />că nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta<br />şi viceversa<br /><br />eu, un luptător anonim care trăda<br />frumuseţea în fiecare zi<br />luptând într-o zi cu troienii<br />în altă zi cu aheii<br />după cum bătea vântul remuşcării<br />m-am rugat să îi sune telefonul mobil<br />şi să creadă că o sun chiar eu<br /><br />şi ea a văzut într-adevăr că am sunat-o deşi<br />vă jur, nici nu aveam telefonul la mine<br /><br />apoi am pus războiul la cale<br /><br />era clar<br />nu avea să se termine niciodată<br />toate jertfele erau zadarnice<br /><br />dar nebunia are frumuseţea ei<br />şi poate ruina şi înălţa imperii<br /><br />r.<br /><br /><span style="font-style:italic;">lumea de semn şi de aer a unei limbi<br />în care nu poţi spune întotdeauna<br />te iubesc</span><br /><br />fiindcă teiubescul<br />este o fiinţă mitologică<br />un fel de inorog<br />fără unicorn - dacă înţelegeţi -<br />cu aripi bineînţelese<br />cu picioare lungi<br />cu sâni nemaipomeniţi<br />- depinde şi de persoana care îl vede -<br />nici prea infinită<br />nici prea finită<br />care te poate lua şi duce<br />în orice paradis<br />fiscal<br />te poate ajuta să fii cel mai tare<br />în orice film ai vrea tu<br />- fiindcă teiubescul joacă şi apare mai ales în filme -<br />dar mai ales în mintea fiecăruia<br /><br />are aripi şi nu poate zbura<br />dar n-arată penibil ca un struţ sau ca o struţă<br />e doar ca o lebădă care n-are pene şi<br />nu ştie decât povestea răţuştii urâte<br />pe care o spune la infinit unui înger<br />care nu poate să se plictisească<br />doar de o singură poveste care se tot repetă<br /><br />deşi ar vrea<br /><br /><br />s.<br /><br /><br /><span style="font-style:italic;">fiindcă numele sunt ceilalţi<br />şi ceilalţi sunt cei care pândesc<br />slăbiciunea sălbăticiune</span><br /><br /><br />focşani 21<br /><br />la casa aceasta sara nu mai poate ajunge<br />la adresa respectivă s-a construit o vilă<br />bântuită de fantomele bunicilor<br />alexandrina şi anton<br />„mam ’mare” şi „monu”<br />fantomele tatălui şi ale fratelui său<br /><br />era casa unde am trăit primii doisprezece ani<br />acolo tata adormise odată cu piciorul în crăticioara<br />cu mâncare care se încălzea lângă pat<br />pe un reşou improvizat<br /><br />„odată” târziu<br />când din paradisul focşani 21<br />nu mai rămăseseră decât fulgii<br />găinilor nanului – soţul agripinei „pinei”<br />sora tatălui – care le creştea acolo<br /><br />bunicii se duseseră<br />noi ne duseserăm şi noi<br />doar tata se întorsese singur<br />şi n-a putut să-şi recucerească trecutul<br />cu cei doi câini<br />jacqueline şi rex<br /><br />el, unchiul tănăsel şi vecinul gicuţă<br />dădeau „nişte petreceri” cu cântece şi hăulituri<br />- de înjurături nu spunem nimic aici -<br />demne de nişte personaje ruseşti<br />dintr-un roman dostoievskian<br />în care dumnezeu cobora pe pământ<br />întrupat fireşte şi firesc<br />se plimba pe strada focşani<br />- strada unde am învăţat să merg pe bicicletă<br />unde m-am jucat cu mai mulţi copii<br />dintre care o fetiţă a ajuns - am auzit - curvă<br />(a dat şi în presă!)<br />strada de unde am înţeles că începe lumea<br />strada unde au locuit soţii petrescu<br />un fel de personaje mitologice<br />- ştiţi grecii aceia soţ şi soţie care au avut <br />ca dorinţă supremă să moară împreună? -<br />mie îmi scapă numele lor acum<br />soţii petrescu cu care ai mei jucau tabinet<br /><br />oricum soţii petrescu n-au murit împreună<br />în acelaşi timp mai corect spus<br />doar nimeni nu moare împreună cu altcineva<br /><br />da… dumnezeu se plimba pe strada focşani<br />şi eu nu ştiam de existenţa lui<br />ci doar de teii uriaşi după care mă ascundeam<br />când mă jucam de-a v-aţi ascunselea<br />ori jucam teatru ţară ţară vrem ostaşi<br />fotbal în trei, patru sau cinci<br />ori unde mă chinuiam să înalţ un zmeu care<br />nu s-a ridicat niciodată<br /><br />de abia după ce m-am mutat la bloc<br />- de, mai urcasem şi eu trei etaje spre ceruri!-<br />l-am cunoscut<br /><br />până atunci nu-mi era prea clar nici cum se fac copiii<br />darămite dragostea<br />discutam cu un tip preda - cred că a ajuns poliţist -<br />prin clasa a V-a şi-mi exprimam speranţa că urmaşii noştri<br />nu vor fi făcuţi precum fac câinii căţeluşii<br /><br />ş.<br /><br /><span style="font-style:italic;">după legea cuvântului şi nu a ochiului</span><br /><br />caşin 46<br /><br />acolo am înţeles că depărtarea<br />poate avea gustul unor vişine<br />(totuşi coapte)<br /><br />acolo am îngropat un câine<br />- ursu îi era numele -<br />ca şi cum aş fi îngropat un prieten<br />cu care aş fi plecat<br />într-un secol trecut<br />ca să cuceresc un vest oarecare<br /><br />pe pereţii casei<br />care a fost şi ea un paradis odată<br />erau tablouri cu multe flori, unul cu yachturi stilizate<br />pictate de mama mirelei<br />erau multe cărţi părăsite<br />era o fotografie a katyei<br />privindu-ne oarecum trist<br />în pofida zâmbetului<br />că nu eram nişte zei-melci<br />care să putem salva duhul casei<br /><br />pe ursu l-am îngropat sub un cais<br />pănduţu - căţelul-fiu al lui ursu<br />a fost mult timp trist şi el<br />aşa (cum) şi ursu - dacă ar fi fost<br />muzician - ar fi compus un requiem<br />pentru părinţii săi oameni<br />un requiem care s-ar fi intitulat<br />„îmbrăţişarea lui mihai”<br /><br />când am plecat de la caşin 46<br />era noapte şi ploua<br /><br />şi din nou sentimentul neputinţei<br />de a nu dezamăgi pe cei dragi<br />de a clădi un templu al prieteniei<br />pe ruinele unor alte sentimente<br /><br /><br /><br />t.<br /><br />veţi comenta probabil această încăpăţânare<br />a poeziei de a purta masca realităţii<br />inutil<br />inspiraţia şi destinul au o aventură sentimentală<br />nu îi putem iarăşi condamna<br />doar scenariştii au nevoie de un nou romeo<br />o nouă julietă<br />şi vai eu nu mai sunt tânăr<br />spre deosebire de destinul meu<br />despre care n-aş vorbi dacă inspiraţia<br />nu mi-ar fi şoptit că trebuie neapărat<br />să te întorci<br />să mă întorc la delicata problemă a destinului<br />în care nu cred<br />probabil aşa cum ar trebui<br /><br />florina zice iar că „viaţa ei este un dezastru”<br />deşi ea, în viziunea lui ion zimbru,<br />care ne-a vizitat<br />(această „antimaterie” a fost scrisă în zilele<br />de 5 şi 6 noiembrie<br />la sediul redacţiei revistei<br />„dunărea de jos”)<br />ea este un „monument de răbdare”<br />sau chiar „un focar de răbdare”<br /><br />mai bine s-ar gândi şi ea la destin<br />inutil<br />după ce inspiraţia aruncă o piatră<br />în mintea noastră care nu poate înţelege prozaic<br />cum florina vrea să i se facă un portret foto<br />fără să fie prezentă<br /><br /> apoi discuţia alunecă spre nuduri<br /><br />nuduri goale goluţe <br />după cum ar spune profesorul sburlan<br /><br />ţ.<br /><br /><span style="font-style:italic;">tu cuvânt<br /><br />născând cuvânt după cuvânt<br /><br />mereu altul în ciuda asemănării<br /><br />dintre mine şi mine<br /><br />dintre Dumnezeu şi Dumnezeu</span><br /><br />asemănare ciudată<br />niciodată convingătoare<br />parcă<br />omul – fiinţa paradoxală<br />care s-ar scrie de-ar şti să se scrie<br />pe nisipul oricărei sticle<br />scriu şi inspiraţia nu mă convinge<br />nici „nisipul unei alte lumi”<br />poate nisipurile tuturor planetelor<br />inspiraţia iarăşi îmi face probleme<br />mă lasă fără cuvinte<br />fără idei<br />fără imagini<br />mă lasă cu poemul gol<br />în gol<br />şi trebuie să scriu în continuare<br />în continuare<br />până reporneşte motorul acestei maşini care scrie<br />scrie mă scrie<br />mă scrie<br />atât de puţin<br />din tot ceea ce sunt<br />am fost<br />şi voi mai fi<br /><br />Doamne, ajută!<br /><br /><br />u.<br /><span style="font-style:italic;"><br />cuvântul eternitate<br />neputincios în faţa imaginii infinitului<br />ca un bărbat pe care l-am cunoscut<br />în pielea mea<br />în faţa imaginii unei femei<br />pe care am cunoscut-o<br />în mintea mea</span><br /><br />da zeiţa diana este reală<br />dar una dintre dublurile ei<br />se trăieşte din când în când<br />în mintea cuvintelor mele<br />şi comit această crimă de lezmajestate<br />„din când în când”<br />este mult prea mult<br />şi mult prea puţin<br />chiar şi pentru un sfert de gând alb<br /><br />da<br />cuvântul iubire<br />este neputincios în faţa şi spatele<br />realităţii<br />cuvântul iubire este doar un călugăr<br />care ar fi plâns pentru toate păcatele lumii<br />„din când în când”<br />este mult prea mult<br />şi mult prea puţin<br /><br />pentru orice credincios cârcotaş<br />pentru oricine nu ştie<br />că „din când în când”<br />este totul dar acest tot<br />este mult prea mult<br />şi mult prea puţin<br /><br />v.<br /><span style="font-style:italic;"><br />cuvintele se despart definitiv<br />de oameni<br /></span><br />uneori nici pe cruce<br />nu mai suportă despărţirea<br />şi se şterg<br />dar relax, take it easy<br />momentul despărţirii se apropie<br />iarăşi<br />cartea aceasta nu se termină<br />precum orice altă carte<br />când citeşti cuprinsul ori ultima<br />propoziţie<br /><br />cartea aceasta nu există dacă<br />nu este semnul slăbiciunii de a crede<br />că poţi prinde iubirea în vreun insectar<br />cu vreun spin de trandafir<br />să o prinzi de trupul iubitei/iubitului<br /><br />dar filosoful mormăie<br />el este gata să-l alunge pe poet din carte<br />cartea – această cetate de nisip<br />iarăşi nisip<br />iarăşi probleme cu inspiraţia<br />iarăşi a.g.secară<br />iarăşi eu<br />m-am săturat<br />trebuie să scriu un roman istoric<br />în care acţiunea să se petreacă într-un secol<br />în care eu n-am trăit<br />dar aceasta nu se poate<br />deoarece toate cuvintele mele<br />au fost în toate epocile<br />au iubit toate femeile<br />frumoase şi inteligente<br />şi devreme acasă<br />şi aşa mai departe<br /><br />deşi iubirea aceasta din filme a apărut <br />după unii încoace<br />mult mai încoace<br />de omul din neanderthal<br /><br />w.<br /><br /><span style="font-style:italic;">şi acest vers pregătind finalul unui poem care va fi uitat</span><br /><br />y.<br /><span style="font-style:italic;"><br />şi acest vers oglindind finalul unui poem care va fi uitat</span><br /><br /><br />manierism meşteşug încercare<br />de a stoarce poezia<br />din refuzul inspiraţiei de a veni<br />când autorul vrea să-l invoce pe prea bunul shakespeare<br />aş da un regat pe craniul lui will<br />să pot merge cu el pe malul dunării<br />ori pe strada domnească<br />să spun celebrul monolog<br />şi apoi să nu aştept nici o minune<br /><br />să nu aştepţi nicio minune<br />ce fericire poate fi mai mare<br />să te împlinească mai mult<br /><br /> doar aceea de mai crede în minuni<br /><br />şi poetul se întoarce mereu la scrierea sa<br />fiindcă acolo este întotdeauna o mică minune<br />e ceva viaţă acolo<br />în scrierea sa<br />fiindcă aproape de nicăieri vin<br />aceste cuvinte<br />ca nişte amazoane<br />trimise în deşertul textelor<br />pentru a găsi un bărbat<br />capabil să iubească mai mult sufletele lor<br />decât trupurile lor<br /><br /><br />z.<br /><br />sufletele cuvintelor<br />părăsind cerneala ori pixelii<br />ridicându-se în cerurile acestor cărţi<br />ale lacomilor de cuvinte lăsate moştenire<br />unor copii care nu prea au ce face cu ele<br /><br />dar trebuie să scrii<br /><br />pentru că trebuie să trăieşti<br />trebuie să respiri<br />trebuie să mergi mai departe<br />fără a te mai întreba<br />ce este cu scrierea asta de viaţă<br />care se duce, se duce<br />se trăieşte nu se trăieşte<br /><br /><span style="font-style:italic;">lacom de cuvinte<br />de împreunarea lor povestind<br />nebunia şi frumuseţea acestei lumi<br />şi poate şi a altora<br />cu ce drept să devin un tiran al cuvintelor<br /><br />şi acolo unde au fost cuvintele<br />sunt dor flori, buruieni şi pietre<br /><br /><br />şi la vamă să nu vă sperie<br />mulţimea care-şi aşteaptă<br />rândul şi îngerii<br /><br />sunt prea mulţi care n-au putut să se ridice<br />cu toate pietrele<br />stăpânilor<br /><br /><br />fiţi libere, cuvintelor!<br /><br />părăsiţi acest poem,<br /><br />lăsaţi poetul să înţeleagă fără cuvinte<br /><br />fără povestea gândurilor sale<br /><br />fără iubirile sale ratate<br /><br />lăsaţi poetul fără mine<br /><br />lăsaţi-l fără inspiraţia de mucava<br /><br /><br />să vedem (de) ce este într-adevăr<br />pustia această de viaţă<br /><br /><br />să o luăm de la capăt<br /><br /><br />ssst<br /><br />nici un cuvânt<br /><br />doar plânsetul să înveţe buzele<br />noastre zâmbetul<br /><br />doar tu şi eu<br /><br />de la capăt<br /><br />fără ei<br /><br />pustiul<br /><br />inimile noastre cât o nebuloasă<br /><br />fără cuvinte<br /><br />fără<br /><br />făr<br /><br />far nimicniciei noastre<br /><br />de a-şi arăta iubirea<br /><br />ecoul lăcomiei noastre de neant<br /><br />de lipsă de speranţă</span><br /><br /><br />glumeam<br />evident<br />metafizic<br /> este vorba de o lipsă de speranţă metafizică<br />acum doar n-o să vă părăsesc<br />până nu o să găsesc o încheiere<br />memorabilă<br /><br />o împreunare de cuvinte demnă<br />nu de o pornografie ordinară<br /><br />o imagine care să vă rămână<br />până la următorul dumneavoastră vis<br />pe retină<br />pe vreo sinapsă<br /><br />poate zâmbetul sarei<br />însoţit de întrebarea<br />de ce zâmbeşte sara<br /><br />poate imaginea vreunei zeiţe<br />(ne)întrupate<br />sau a unei zâne<br />sau a unui înger<br /><br />un erou mitologic scăpând o zeiţă<br />de cuvintele unei cărţi<br />care o ţineau legată<br />de o poveste<br />care nu se poate povesti<br /><br />fiindcă poezia este o poveste care nu se poate povesti<br /><br />aşadar<br /><br />eroul nu trebuie să înceapă cu <br />a fost odată ca niciodată <br />o carte<br />care începea cu un citat din saramago<br />şi continua cu un robinson<br />care avea două insule<br />cu două zeiţe deloc vineri <br /><br />două insule între care trebuia să înoate<br />ferindu-se de rechinii<br />frumuseţilor <br />celorlalte<br />cuvinte<br /><br />care se pot iubi<br />„din când în când”<br />din toată inima<br /><br />sau<br /><br />altfel<br /><br />eroul nu trebuie să înceapă cu<br />a fost odată ca niciodată<br />o carte<br />care dovedeşte că autorul poate avea şi nişte sentimente<br />după cum a spus florina<br />citind tot ce am scris ieri<br />când m-am hipnotizat singur<br />şi am spus să scriu<br />până n-ai/ n-am să mai poţi/pot<br /><br />până n-o să mai rămână decât povestea sarei<br />din mine<br />tatăl zâmbeşte<br />(şi nu este doar cel din visul monicăi)<br /><br />până atunci<br />mult mai este<br />şi revine imaginea tatălui<br />ţinându-mă în braţe<br />în cişmigiu<br />când aveam cam un an<br />şi făcusem pe mine o poezie<br /><br />sau<br /><br />eroul nu trebuie să înceapă cu<br /><br />a fost odată ca niciodatăAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-88975306024775886692008-06-06T09:38:00.005-07:002008-06-06T09:38:56.645-07:0000tot cu câteva zile în urmă<br /><br />săraca mitologie a lui a.g.secară<br /><br />mă întorc la vechile mele obiceiuri proaste<br />de a mă îndrăgosti<br />şi de a pastişa<br />cărţile unor femei frumoase<br /><br />dar… la cartea următoareAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-13797665327211617002008-06-06T09:38:00.003-07:002008-06-06T09:38:40.313-07:00000cu câteva zile în urmă, cam pe 15 septembrie<br /><br />memoria, ca un zeu necunoscut<br /><br />nefericirea ca un hamster pe care îl creşti<br />într-un acvariu<br />mult prea mic<br />pentru fericirea de a fi şi de a deveni<br />cât timp memoria îmi va mai creşte eul<br />şi nu-l va părăsi<br />încă<br /><br />a fi generos cu gândurile albe<br />este o altă formă de a-ţi aluneca<br />memoria către alte femei<br />de care n-ar trebui să te apropii<br /><br />sara maria clara aşteptând un semn<br />al stelelor<br />să vină, să sugă laptele<br />să prindă în pamperşi gândăceii lirismului<br />să crească poezia propriilor rătăciri<br />şi re-găsiri<br />să gângurească<br />să plângăAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-44587692962565055262008-06-06T09:38:00.001-07:002008-06-06T09:38:24.971-07:000000mareşalii borges eminescu homer shakespeare<br />cu armatele lor de cuvinte şi imagini<br /><br />eu cu cuba mea<br />cât un deget<br />jucându-mă de-a partizanii<br />cu poezia armatelor demnilor înaintaşi<br /><br />fidel castro nu m-a visat cred vreodatăAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-55168016728597047502008-06-06T09:37:00.004-07:002008-06-06T09:38:08.321-07:0000000sora mea monica veronica<br />a spus că în noaptea zilei<br />în care s-a născut sara maria clara<br />l-a visat pe tata<br />- antieroul nostru liric din materia pentru clasa a III-a de lirică ags –<br />fericit<br />râzând<br /><br />oricum nu îi păsa de mormântul său<br />de estetica mormântului<br />pe care tot mă gândesc<br />să-l împodobesc<br />cu patru nuci<br /><br />(între timp am fost şi am semănat nuci;<br />lângă cruce era deja o nucă<br />spartă parţial<br />păstrându-şi forma<br />dar goală fiind pe dinăuntru<br />ca o hârcă<br />dar n-am luat-o între degete<br />hamlet al mileniului trei;<br />n-aveam timp<br />era frig oarecum<br />şi sara ţinută în braţe de niuke nu avea chef<br />de monologuri<br /><br />s-ar putea chiar să nu citească vreodată aceste rânduri;<br />pe merit vor spune alţii)Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-20562124124145012122008-06-06T09:37:00.003-07:002008-06-06T09:37:47.508-07:00pagina următoarecum a spus prietenul vali<br />parafrazând cred realitatea<br />nu mai încercaţi să înţelegeţi<br />statuia<br />sfârâmând-o<br />pentru a îi afla componenţa prafului<br /><br />chiar şi zâne fiind<br /><br />să mergem mai departeAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-31463343716117988372008-06-06T09:37:00.001-07:002008-06-06T09:37:34.348-07:00000000cea mai fericită zi din viaţa mea<br />a fost 21 septembrie 2007, când<br />au fost retrogradate în diviziile inferioare<br />zilele<br />primului sărut<br />primului amor<br />plimbărilor paradisiace<br />înotului în dunăre sau în marea neagră<br />clipelor îndrăgostiţilor<br /><br />a fost ziua în care am văzut-o<br />timp de câteva secunde<br />pentru prima oară<br />pe sara maria clara<br /><br />şi cineva vine şi întreabă normal<br />unde este poezia în această pagină<br />iar dumnezeul scriitorului a zâmbit<br />blând şi a spus<br />unde este poezia acestei lumi<br />care a inventat cuvântul poezie<br />fără a-l întreba pe dumnezeul<br />tuturor oamenilor<br />dacă poezia merită să aibă un cuvânt<br />numai al ei<br /><br />da, poezia nu mai este<br />daţi pagina vă rog<br />nu mai căutaţi poeziaAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-76469269049507916112008-06-06T09:36:00.004-07:002008-06-06T09:37:16.479-07:00Totul e de râs dar nu de batjocorit!<span style="font-weight:bold;">Moto:</span><br /><br /><span style="font-style:italic;">„Şi se pare că devii un mit, o creatură fabuloasă care nu există”</span><br /><br /><span style="font-weight:bold;">T.S.Eliot</span><br /><br />şi dacă hamlet e „aproape cu siguranţă un eşec artistic”<br />(vorba aceluiaşi T.S.) cu siguranţă e un intelectual de succes<br />care ştie supravieţui chiar făcând totul pentru a muri<br />aici<br />e mai mult un eşec moral<br /><br />mai spune nicolae balotă despre<br /><br />„Spre deosebire de baudelaire, care vedea doar „infinit prin toate ferestrele”,<br /> eliot vede realităţi finite, ca un fizician. Metoda sa critică e aceea a bunului-simţ.<br />Estetica lui eliot nu este precis formulată. Criticului – atât de dogmatic în credinţele sale –<br />Îi repugnau dogmele pe tărâmul artei. Ca şi pentru baudelaire ori keats, prozodia<br />nu constituie pentru eliot o tiranie arbitrar impusă, ci o rigoare liber asumată. Spiritul pretinde<br />o ordine, fiind în sine o organizare a celor informe. Retorica e necesară, poetul trebuie <br />să-şi creeze o rutină. Forma deliberată constituie un imperativ, căci (pentru eliot, <br />ca şi pentru hegel) arta îşi are principiul în idee, într-o idee pe care o manifestă <br />şi care nu devine ea însăşi decât întrupându-se în forma artistică.”<br /><br />„…funcţia reflexivă a conştiinţei critice se exersează într-un continuu joc de oglinzi…”<br /><br />„… nu s-ar întâmpla nicio nenorocire dacă am formula precis ce ne trece prin minte<br />şi ce emoţie resimţim citind o carte, dacă ne-am critica şi pe noi înşine în timpul acestei<br />activităţi.”<br /><br />aşadar…<br /><br />oglinzile…Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-22184468266754429212008-06-06T09:36:00.003-07:002008-06-06T09:36:39.937-07:00text IIîn care pierderea de vreme<br />se găseşte în buzunarele cârpite<br />ale oricărei iubiri<br /><br />am părăsit îndrăgostirea mea pentru tine ca pe un<br />copil al străzii undeva<br />la un colţ de pagină<br />pe care nu o mai trece nimeni<br />cu privirea ta<br />nu mă mai pot întoarce<br />la prozaicul dorinţelor<br /><br />oricât ar vrea scribul de poeme<br />să nu mai zgârâie poemele placente<br />acelui înger sau daimon<br />pedepsit să nu mai poată atinge<br />femeile decât prin nişte cuvinte<br />care fac negoţ de sentimente<br /><br />orice pierdere de vreme (orice iubire)<br />îşi găseşte un mormânt frumos<br />gol şi fremătând de aşteptare<br />visând un timp<br />în care orice om va fi îngropat<br />într-un pianAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-90564048314156733812008-06-06T09:36:00.001-07:002008-06-06T09:36:23.633-07:00câteva zile din viaţa în paradis a lui a.g.secarăprintre cele mai minunate lucruri care ne rămân în paradis<br />unele sunt regretele<br />nu oricare dar la loc de cinste sunt regretele inocente<br />cum ar fi, de pildă, regretul de a nu fi fost o mică prinţesă japoneză<br />dintr-un basm chinezesc fără orezăriiAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-89508823515980016752008-06-06T09:35:00.002-07:002008-06-06T09:36:05.865-07:00Sexual UsualsIubirea noastră imposibilă<br />E ca o limbă străină încă vie<br />Pe care o mai vorbesc doar eu<br />Şi fantoma mea<br /><br />Iubirea cealaltă<br />sau celelalteAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-43938132172134520452008-06-06T09:35:00.001-07:002008-06-06T09:35:51.426-07:00Text IAutorul speră oarecum absurd ca în privinţa eternităţii<br />Să fie totuşi o dragoste la prima vedere<br /><br />Cât despre singurătatea de după<br />Mai bine să spunem că restul este viaţaAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-79773895672132877572008-06-06T09:34:00.000-07:002008-06-06T09:35:35.759-07:00Antimateria: „Aproape omul”<span style="font-weight:bold;"> <br />Nimic despre moarte</span><br /><br /><br />O, tu, om cântându-ţi pieirea<br />Învaţă aceste exerciţii de nemurire:<br />Te roagă<br />Adică vorbeşte cu tot<br />Ce-I netrecător<br /><br />Şi nu ai teamă<br /><br />De iremediabilAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-15111487300148328702008-06-05T11:04:00.000-07:002008-06-05T11:17:50.562-07:00Materia: „Omul aproape pustiit” (umdichtung)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgNEmr_8CqL2pEZNCI16tOC9FOo9Pf1BF3DJ2D8Pfi7rXuvdV9CkzTSveAky_0PfnTKq02nnnHdZBQ_XfWNnNDPDkq2AsCY_GK88hMpClN9LSp1n6AZ6u7D4R-nDL8kj2H40meOMRMs9gP/s1600-h/adi+secara+cartea+3.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgNEmr_8CqL2pEZNCI16tOC9FOo9Pf1BF3DJ2D8Pfi7rXuvdV9CkzTSveAky_0PfnTKq02nnnHdZBQ_XfWNnNDPDkq2AsCY_GK88hMpClN9LSp1n6AZ6u7D4R-nDL8kj2H40meOMRMs9gP/s400/adi+secara+cartea+3.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5208463308928244418" /></a><br /><br /><span style="font-weight: bold;">Pseudomoto:<span style="font-weight: bold;"></span></span><br /><br /><span style="font-style: italic;">“În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem”</span><br /><br />Jose Saramago<br /><span style="font-weight: bold;"><br />a.</span><br /><br />m-am născut în cea mai nemiloasă lună a anului<br />şi am acum lumea mea de om<br />ajuns pe insula cuvintelor<br />care nu vor fi spuse, scrise vreodată<br /><br />în apele gândurilor şi ale memoriei<br />străinul din mine<br />făcând pluta pentru îngerul care nu<br />ştia să înoate în viaţa mea<br /><br />cuvintele de/spre iubire<br />ca nişte rechini necunoscând<br />ipocrizia ori teama omenească<br />nişte faleze care nu cunosc<br />nostalgia albatroşilor<br />care nu au prins vreodată<br />peştele geniu<br /><br />zi de zi mă despart de mine<br />aş fi reuşit de mult să mă<br />decapitez la vreo ghilotină-femeie<br />dintr-o piaţă a unei revoluţii<br />oarecare<br />dar cei care mă susţin de subţiori<br />- de acolo cresc aripile<br />pentru oamenii păsări – de fapt<br />nişte imitaţii de struţi care<br />pot căuta Poezia ascunzându-şi<br />capul în lipsa de Poezie -<br />mă mai ajută crezând în<br />mine<br />ori neînţelegând scrâşnetul<br />lucidităţii ori mlaştina<br />oboselii de a crede în îndoială<br /><br /><span style="font-weight: bold;">b.</span><br /><br />viaţa ca un cozonac frământat<br />de mamaia amalia şi umplut de<br />mama lui forest gump. pe cine<br />interesează feliile fără rahat,<br />cacao şi stafide<br />dacă nici tu nu crezi în frumuseţea<br />vieţii tale<br />cine să mai creadă<br />în poveştile de iubire<br />ori în iubireaşeherezadă<br />ori în Poezie<br /><br />poezie aburii care nu cred<br />în abureală<br />te cer<br />să silabiseşti<br />iubita ascunsă-n coloana<br />de marmură a căsniciei<br />dintre eternul masculin<br />şi eternul feminin<br /><br />passons<br /><br />Poezia e pasiune<br />dar bătrânul din noi<br />pensionar lăsat fără mare<br />bodogăneşte morocănos<br />când sub felinare stinse<br />ne sărută demonul<br />îngerul<br /><br />Poezia este evadare<br />dintr-o închisoare imaginară<br />în care nebunia rutinei<br />ne închide<br />cu sadismul inocenţei<br /><br />clipă de clipă<br /><br />în acest poem<br />m-ar interesa să dau<br />o lovitură mortală<br />platitudinii<br /><br />aşadar, atention please!<br /><br />eu, funcţionarul vieţii mele<br />luând notiţe pentru eternitate<br />proclam umbra florii<br />aleasa tăcerii (mele)<br />mireasma este exilată<br />în cuvântul tu<br />mediocrul infern al celuilalt<br /><span style="font-weight: bold;"><br />c.</span><br /><br /><span style="font-style: italic;">despre fuga dragă a cărţilor</span><br /><br />nu acestea sunt importante<br /><br />despre enervanta dorinţă de<br />a fi necesar<br />despre inutila dorinţă de<br />a fi drag cât mai multora<br />dintre<br />umbrele frumuseţii<br />onoarei<br />demnităţii<br /><br />poemul acesta fugind de<br />Poezie<br />ca mine de Iubireamazoană<br />cu faţa către duşman<br />gata să-i explic(e)<br />lipsa anotimpurilor<br />din coşmarul unui bonzai<br /><span style="font-weight: bold;"><br />d.</span><br /><br />crisparea din orice re-apropiere<br />de Poezie<br />o simţiţi<br />ca orice amant(ă)<br />a(l) vieţii<br /><br />dansul stângaci<br />ca un testament în care nu crezi<br />dansul cu poezia<br />la un bal mereu organizat<br />de nefiinţă<br /><br />Poezia e mereu mai mult decât poemele<br />închise în semnul scris<br />pe fruntea omului iubit<br />pe inima lui<br />prinse în venele lui împletite<br /><br />(30 aprilie 2006)<br /><br /><br /><span style="font-weight: bold;">e.</span><br /><br />marea problemă e memoria<br />memoria este ispita retrăirii<br />înţelegerii celuilalt<br />cel care nu te-a iubit<br />cel care te-a dispreţuit<br />cel care te-a îndepărtat<br />cel pe care n-ai apucat să-l cunoşti<br />într-o lume a tranzienţei<br /><br />memoria este chemarea celor din morminte<br />pe care n–ai apucat să îi iubeşti<br />şi dumnezeu este suma lacrimilor<br />care n-au nici un rost<br />pentru că teoretic nu pot curăţa sufletul<br />de cuvintele care nu ţi-au folosit la nimic<br />când tatăl şi-a săpat tranşeele<br />în inima plină şi le-a inundat<br />cu vodca de cea mai proastă calitate<br />de săreau şobolanii infernului personal<br />în toate părţile<br />este mortul când este dus la groapă<br />ultima tranşee în care îţi pui sicriul în cap<br />să nu mai vezi bombele de ceilalţi<br />nestrăduindu-se să te mai înţeleagă<br /><br />tatăl înjurându-l pe dumnezeu<br />şi ceea ce numim noi dumnezeu<br />pentru a câta oară ironic<br />lăsându-l să moară cu o bucăţică de banană<br />în gura nesărutată de mult<br />de o eternitate<br />de o femeie care să-l iubească<br />dincolo de vis<br /><br />dincolo de vis<br />sunt părerile de rău ale fiului care scrie<br />şi ale celorlalţi care spun<br />plus neputinţa lor de a fi zei<br />şi atât.<br /><span style="font-weight: bold;"><br />f.</span><br /><br />scriind “părerile de rău ale fiului”<br />aceste cuvinte<br />au devenit grele ca nişte bolovani<br />care ţi-au căzut în suflet<br />meteoriţi vărsaţi de Cuvânt<br />şi<br />în prima zi din mai<br />poate luna cea mai miloasă a anului<br />te-ai simţit într-adevăr<br />“fiu”<br /><br />nici risipitor, nici strângător<br />amant al memoriei şi al Poeziei<br />- în sens larg, Doamnă Patetică!-<br />nici rătăcitor, nici risipitor, nici român<br />încă<br />nici englez, nici islandez<br />nici cetăţean universal<br /><span style="font-weight: bold;"><br />g.</span><br /><br />mda, jorge, nu cred nici în sărăcie<br />nici în bogăţie<br />doar în mizerie şi boală<br />vis<br />lux şi sănătate<br />şi miliarde de vieţi<br />trăindu-şi iluzia unicităţii<br /><br /><span style="font-weight: bold;">h.</span><br /><br />când eram mic tata îmi spunea chili willy<br />într-o tabără şcolărească mi-au zis pinguinul<br />de-ar fi să credem în totem<br />şi de-am ţine cont de dragostea mea păcătoasă<br />pentru frigul şi albul şi albastrul antarctidei<br />am putea zice<br />că mama mea adevărată este un continent<br />pe care puţini îndrăznesc să-l calce în picioare<br />dar uneori nu am răbdarea de a asculta visele diurne/nocturne<br />ale suprarealiştilor care seamănă deseori cu nişte babe<br />care s-au adunat la o cafea<br />şi-şi povestesc/ghicesc visele erotice<br />ale tinereţii poetului nostru<br />care vrea să se dedubleze<br />pentru o mai bună funcţionare a trecutului<br /><span style="font-weight: bold;"><br />i.</span><br /><br />spunea undeva creştineşte nora iuga:<br /><br />“de ce nu acceptăm că binele se plăteşte cu răul<br />şi răul cu bine!? Dacă am înţelege asta, am vedea<br />şi partea de bucurie a vieţii.”<br /><br />şi adaug:<br />de ce nu acceptăm că noi chiar suntem răi chiar<br />şi în bunătatea noastră impotentă? Că<br />politeţea este doar a doua noastră natură?<br />Că ipocrizia este cea mai bună învăţătoare a noastră?<br /><br />Şi atunci?<br /><br />nefăcând morală ajungi să ţi se facă morală.<br />tu priveşte doar dincolo de aceste îngrămădiri<br />de pietre. iubeşte şi piatra şi vântul<br />şi siretul la şerbăneşti şi bârladul la buceşti<br />şi dunărea la galaţi ori cernavodă<br />şi marea la năvodari şi gutâiul la cavnic<br />şi fii calm<br /><br />sfârşitul va veni oricum<br />nu ţi-l alege tu de pe raftul<br />cu minciuni<br />şi mărgele roşii<br /><span style="font-weight: bold;"><br />j.<br /></span><br />imagini cu herăstrăul şi cişmigiul<br />tatăl vâslind<br />iubita din albumul cu amintiri privind spre vârful bradului<br />unde nu era nimic<br />nia salutând cele două baloane albe<br />umplute cu bucăţele din sufletele unor străini definitivi<br />tatăl plângând în curtea cazărmii<br />crezând că n-am vrut să vin la întâlnire<br /><br />bucureştiul meu lirico-sentimental<br />şi poate marian în montagne russ-ul prieteniei<br /><br /><span style="font-weight: bold;">k.</span><br /><br />şi scrii tu oare toate acestea fiindcă scrisul e o tradiţie<br />a tribului tău de pitici interiori? care încep paştele când<br />le înfloreşte primul cais din curte şi îl sărbătoresc<br />până la căderea ultimei flori de liliac în cinci colţuri<br />din cimitirul eternitatea, locul în care te plimbai când<br />încă mai credeai că te-ai îndrăgostit de afrodita ori de<br />zâmbetul ei lipit de o cruce, la o aruncătură de<br />piatră de bulevardul george coşbuc?<br />sau fiindcă tatăl, neştiind de Sibila din Cumae, în<br />tot ce des-făcea, înjura, bea închis în mii de<br />sticle goale, spunea doar atât, prietene Petroniu:<br /><br />“Vreau să mor”<br /><br />Gheorghe, odinioară iubit de Caliopia, o muză şi ea<br />pe acolo pentru câţiva bărbaţi care n-au fost deloc<br />poeţi… Gheorghe, deloc profetul, deloc sfântul,<br />crescând balauri mici, de jucărie, pentru toţi cei<br />care l-ar fi cunoscut într-adevăr<br /><br />mie nu mi-a rămas nici un balaur de la el<br />oricât de mic<br />(poate vreun bau-bau)<br /><br />ţi l-aş fi dăruit ţie cu o agape aproximativă,<br />Katie Melua, pentru pânza de păianjen<br />şi pianul care te va iubi infinit mai mult decât mine<br />ori ţie, T.S.Eliot, fiu al omului<br />propovăduindu-mi în această amiază rece de primăvară<br />venirea Regelui Pescar<br /><br />eu Peştele necrezând în apele libertăţii absolute<br />alunecând pe drumul spre Golgota furnicilor<br />în război paradisiac cu fluturii şi greierii<br />ce nu cred în colecţionari de gânduri.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">l.</span><br /><br />eu n-am să vă arăt “spaima într-un pumn de ţărână”…<br />spaima e în egală măsură în zâmbetul ei seducător<br />în frumuseţea banală a lalelelor din ograda socrilor<br />în panica silabisindu-ţi că mai ai oxigen doar<br />pentru cinci minute; în parfumul prea puternic al<br />zambilelor care se pregătesc de iernat încă din primăvara<br />tăcerii omului absolut căruia i-am aranjat inutil<br />părul sub şapcă înaintea acţiunii grăbite<br />parcă mult prea grăbite a groparului care a bătut cuiele<br />în mâinile trupul sicriului<br /><br />toate aceste texte inutile<br />din perspectiva eternităţii a sfinţeniei<br />şi viermele pe care n-avem voie să-l vedem<br />bătând în ferestrele mărului muşcat de o călugăriţă<br />care şi-a tăiat picioarele/ gândurilor<br />fiindcă erau prea frumoase<br />dar desigur nu şi-a obţinut sfinţenia<br />- e un caz imaginat desigur de exorcizare<br />a demonului trupului –<br />fiindcă s-a întrebat la ce bună sfinţenia aici<br />dacă nu rămân din tine decât nişte oase<br />frumos mirositoare<br />la care vin să se închine bolnavii<br />şi viitorii bolnavi<br /><br />dar eu nu vreau să judec să cuget<br />să zidesc porţile paradisului meu<br />la care va fi greu să ajung<br />fiindcă nu sunt atent la parole<br /><br /> Paradis ireal,<br />veneţie mereu în carnaval<br />în canale numai lacrimi de sfinţi şi oameni<br />şi Moartea purtându-ne toate feţele<br />în mii şi mii de gondole<br />care sunt vii vii şi îngerii şi scaunele<br />şi toate celelalte sfinte aruncându-şi<br />stelele într-o mediocră apocalipsă<br />învelită-n costum de staniol<br /><br /> şi monica, sora mea, zicându-mi că iarăşi e prea<br />trist acest titlu “omul aproape pustiit”<br />că nu am de ce să fiu atât de trist<br />dar am şi eu momentele mele care ţin mult prea puţin<br />de lăcomie metafizică ori mult prea fizică<br />că mă bucur de crenguţa de liliac ori de<br />îmbrăţişarea soţiei dar că trebuie să fiu citit tot<br />şi nu numai după un poem sau un cuvânt<br />oricum tot spre pustiire ne tot ducem…<br /><br /> Viaţă ireală,<br />Infern cu arhipelag de bunăstare<br />şi uitare de sine, mulţimi cântându-şi<br />echipele şi interesele, iluzoria speranţă<br />de mai bine, luciditatea dând în mine<br />cu dalta, cu sete, sculptând în sângele<br />închegat al tuturor iubirilor măsurate de<br />cronometrul zeului uituc, scoţându-mi<br />ochii pentru slăbiciuni<br />pentru strămoşii mei necrezând în decadenţă<br />duelându-se faţă în faţă cu semenii lor<br />pentru un strop de nebunie în plus<br />în paharele pe care femeile nu le umplu<br />mereu<br />pentru un strop de demnitate pe cerul scârbos<br />de albastru uneori<br />când oboseala te agaţă în rotiţele maşinăriei<br />ei cât o colonie penitenciară infinită<br />până când geană pe geană<br />închizi prăvălia<br />şi demonii nu mai pot intra decât pe sub unghii<br />împreună cu multe cuvinte<br />care nu vor să fie uitate<br />fiindcă ele sunt numele vieţii tale<br />numele de care trebuie să ai grijă<br />la mult anunţata judecată de apoi<br />cineva te va întreba de ele<br />ai reuşit să-i iubeşti pe cei apropiaţi?<br />Nu, n-am putut, n-am avut timp, sunt şi eu<br />mărginit Doamne<br />dar de numele lor ai avut grijă?<br />poate de câteva, poate unele le-am schimonosit, pe unele le-am schimbat<br />pe unele le-am uitat<br /><br />scrie pomelnicul şi taci<br /><br />l-am scris… mai scrie-l… l-am scris încă o dată<br />foarte bine ia-o de la capăt… şi tot aşa până când<br />am să-ţi spun eu să te opreşti… poţi să te şi plimbi<br />prin grădina aceasta… scriind numele<br />celor pe care i-ai cunoscut… restul nu mai contează<br />este mereu acelaşi… te du…<br /><br /><span style="font-weight: bold;">m.<br /></span><br /><span style="font-style: italic;">o partidă de zaruri</span><br /><br />iisus, mai cântă-ne iertarea tatălui<br />să mai putem înainta pe scurtul drum al zestrei genetice<br />înfrumuseţând cu panglici viu colorate<br />capriciile noastre de copii răsfăţaţi<br />şi apoi goniţi în lume<br />împărţind oamenii în profitabili şi non-profitabili<br />pentru sufletele noastre mari cât o pungă ori cât un seif<br />de doi bani<br />cocoşule, mai cântă de trei ori<br />să danseze Celălalt mai bine<br />pe durerea noastră de cele mai multe ori<br />pur şi simplu prostească<br />durere murind de grija celorlalţi<br /><br />ecce homo<br />homer iisus te aşteaptă<br />să îi scrii din stele<br />- un cercetător a calculat că sunt tot atâtea<br />stele, ba poate chiar mai multe, câte<br />fire de nisip sunt pe planeta noastră-<br />epopeea<br /><br />achille ulisse ceilalţi eroi<br />iisus vă aşteaptă să intre în troia<br />poate şi muhammad şi buddha<br />poate şi evreii ceilalţi<br /><br />ar fi simplu: o ştergere a amintirilor<br />o spălare de creiere<br />şi totul poate fi luat de la capăt<br />de la bine numai către mai bine<br /><br />haide<br />o minune simplă<br />raportată la atotputernicia Voastră<br />şi toţi am fi o turmă de mieluşei<br />păscând fericiţi<br />iarba necunoscută a paradisului<br /><br />sau<br />e mai bine<br />o partidă de babaroase?<br /><br />Doamne, iartă-ne trufia!<br />trufia ironiilor noastre de deştepţi ai mărginirii noastre<br /><br />*<br /><br />dar poate acest poem este mult prea marcat de<br />lipsa de suferinţă ori de lipsa de bucurie<br />poetul e copilul din florile care se aruncă<br />în orice mormânt<br />“poate” am vrut să scriu dar mă gândeam<br />în mai multe “locuri” – stropul de coniac băut<br />e prea mic pentru a revărsa adevărul -<br />poate e copilul stoicului maturizat<br />în spiritul meu de renunţător la urâţenia<br />pe care o râvnesc cu toţii/ aproape cu toţii<br /><br />poemul acesta este doar o reîncercare de apropiere<br />de Poezie; pentru a înţelege de ce uneori ea<br />m-a scris în falsul meu nume<br />- eu nu-mi cunosc adevăratul nume -<br />de ce ea m-a inventat odată<br />ca pe un iubit mediocru<br />poate chiar mai rău<br />pe care l-a făcut uneori fericit<br />inexplicabil<br />alteori nefericit<br />inexplicabil<br /><br />dar gata de scos spada împotriva celui care<br />nu vrea să creadă în cuiburile de ciori<br />de pe malul siretului<br />din plopii unde gândurile negre<br />se dau în leagăn<br />în cuiburile din turbane ori clopotniţe<br /><br />dar să trecem<br />o lacrimă este de ajuns<br />pentru a revărsa adevărul<br /><br /><span style="font-weight: bold;">n.</span><br /><br />memoria şi flota ei de iubiri<br />şi dezastre<br />înaintând către continentul<br />retragerii tale<br />unde vei fi apărat fără şanse de pinguinii imperiali<br /><br />fluxul conştiinţei versus fluxul memoriei<br />răvăşind viaţa erotică<br />a amiralului care şi-ar incendia armada rătăcită<br />în sângele albastru al mării<br />de buze<br /><br />apoi tristeţea subiectivă a<br />amoragiului de dimineaţă<br />trăgând perdeaua murdară<br />în dreptul soarelui însoţind<br />invincibil microbuzul navetei zilnice<br />către un mic dumnezeu<br /><br />*<br /><br />orice om nobil care, într-un moment de slăbiciune<br />încearcă să-şi explice nobleţea<br />o pierde mai mult sau mai puţin<br /><br />*<br /><br />cuvintele<br />ne grăbesc<br />se grăbesc<br />întotdeauna<br />cuvintele ne pot rătăci de noi<br />repede<br />dacă nu le respectăm<br />libertatea de a fi altceva<br />decât noi<br /><br />noi nu suntem cuvinte<br /><br /><span style="font-weight: bold;">o.</span><br /><br />mă trec cu versurile altora<br />bune în sine nebune în sine<br />scriu pentru prieteni<br />care uneori n-au nevoie de prietenia mea<br />uneori şi ea acidă<br />personalizată ca suc gastric<br />ori ca sare în bucate<br /><br />*<br /><br />când oboseala te îndeamnă să nu mai scrii<br />atunci să iei unealta şi să laşi urma<br />pe obrazul uscat al zilei<br /><br />abia apoi să te-ntorci către masa nopţii<br />să te-nfrupţi din pâinea caldă a întunericului<br />rupând-o în vise aburinde<br />să capeţi forţă pentru a doua zi<br />să înfrunţi Lumina<br />cu ispitele ei…<br /><span style="font-weight: bold;"><br />jurnal de cuvinte prea puţin preţioase</span><br /><span style="font-style: italic;"><br />10 iulie</span><br /><br />de câteva zile mă gândesc la dreptul meu<br />de a-mi imagina o lume fără voia mea secretă;<br />la dreptul de a născoci imagini<br />care să-mi dea iluzii…<br /><br />de azi, soluţia tiranilor mi se pare una fericită<br />voi înălţa marele zid chinezesc între realitate şi imaginaţie<br />voi sta necruţător în dreptul realităţii şi voi aplica<br />zidul berlinez al lui daniel bănulescu<br />dincolo vor rămâne<br />micile speranţe<br />iubitele neiubite<br />eşecurile frustrările catastrofele<br />dincoace voi fi doar eu cu o singură iluzie:<br />că nu mă voi gândi vreodată că voi învinge<br />şi că voi scăpa<br /><br />dincoace doar eu şi mântuirea mea<br />ca un maidanez iubit de o boală incurabilă:<br />numai piele şi oase, orbire, amuşinare a trupului meu<br />care de azi a hotărât să creadă în fantoma lui<br /><br />*<br /><br />de azi schizofrenia este la mine<br />în casa gândului o boală ocrotită;<br />ca şi “critic literar” îmi voi desfiinţa<br />poetul de ogradă<br />îl voi vâna fără nicio poftă<br />dar conştiincios prin castelul<br />realităţii ruinat în apele tăcute<br />ale imaginaţiei pierdute<br /><br />era singura mea avere<br />şi nu aveam ce face cu ea<br /><br />de-acum voi avea grijă de<br />cuvinte să nu se mai îndrăgostească<br />unele de altele<br />voi fi doar o mănăstire<br />în care nu voi primi niciun călugăr<br />nicio călugăriţă<br />niciun pelerin<br /><br />doar fantoma mea care va învăţa<br />ce este postul eternităţii<br />rozând varul de pe pereţi<br />oasele strămoşilor<br />cărămizile din sângele pământului<br />aripile libelulelor<br />oprite să se odihnească<br />pe luciul apelor în acre<br />imaginile neascultătoare ale<br />iubitelor neiubite<br />vor pirata realitatea mea<br />rămasă să se ascundă<br />ca o sirenă<br />într-o epavă de titanic<br />uitată într-o baltă oarecare<br /><br />fişă de dicţionar<br /><br />“iubita neiubită” este un om de sex feminin<br />de care te îndrăgosteşti fără să vrei<br />- omul, fiind o fiinţă fundamental morală<br />se îndrăgosteşte întotdeauna fără să vrea neapărat -<br />şi care te bântuie mai apoi<br />mai mult sau mai puţin sistematic<br /><br />e probabil o sămânţă de divinitate<br />gândeşte ironic fantoma mea<br />care mănâncă covrigi<br />în capacitatea asta de a te<br />îndrăgosti de mai mulţi oameni<br /><br />*<br /><span style="font-style: italic;"><br />24 ianuarie 2007</span><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold;">p.</span><br /><br /><br />ce destin ciudat şi probabil trist<br />să fii propriul tău arhivar ori istoric<br />încă din timpul vieţii<br />să-ţi inspiri praful din manuscrise<br />să ucizi în fiecare zi iubiri străine<br />să alungi câte o elenă din troia<br />liniştii ruinelor tale<br />în care îţi presimţi sfârşitul anunţat<br />mereu ca un nou început<br /><br />ruinele prin care cuvinte ţigani<br />îţi fură copii de vise<br />abia ajungând să silabisească realul<br /><br />cuvinte ţigani bătând cu ciocanele<br />în căldări de aur<br />pentru un zeu străin<br />care n-are nevoie de-atâta iubire<br />boită cu frică<br />inima mea aprindea un foc<br />lângă care ea nu putea ajunge<br /><br />sângele meu citea din legea norilor<br />săpând un şanţ de apărare<br />pe care nici un dans nu-l putea trece<br /><br /><span style="font-weight: bold;"><br />r</span><br /><br />în seara refuzului numărătorii picăturilor de ploaie<br />a doua zi după ce mizezi totul pe-o viaţă<br />înţelegând hijab-ul şi neavând puterea<br />de a-l pune frumos pe obrazul lumii<br />care scrie cu femei frumoase<br />pe pielea mea întinsă-n cele patru zări<br />de-un Iynx sau daimon<br />care se visează poet<br />de dragul cuvintelor unei limbi<br />care va fi uitată peste o mie<br />două de ani omeneşte<br />tu te vei chinui să înveţi<br />iubirea în limba română<br />tu şi încă vreo trei-patru oameni care,<br />dintr-un sentiment obscur de iubire<br />pentru nişte înaintaşi străini,<br />vă veţi întoarce umbrele<br />în nişte cuvinte care,<br />vorba unui ghiu care a dezamăgit-o pe florina<br />se vor împreuna cu greu, ca nişte urşi panda<br />pentru a-şi salva specia:<br />lumea de semn şi de aer a unei limbi<br />în care nu poţi spune întotdeauna<br />te iubesc<br /><span style="font-weight: bold;"><br />s.</span><br /><br /><br />felul în care îmi sting călcâiele<br />fiind cu capul pe pământ<br />te poate amuza ori jigni<br /><br />dacă n-ai şti că somnul niei e un fel de comoară<br />care nu te va îmbogăţi vreodată<br />ca şi poezia trupului ei neînvelit<br />dar îmbrăcat de oboseala straielor<br />încă în această noapte adâncă a<br />gândurilor şi cuvintelor mele<br />în care fiinţele voastre<br />sunt făclii prin lumina cărora văd<br />pixul scriind despre epopeea cernelurilor<br />care au descris toate iubirile<br />posibile imposibile<br />tragice frivole<br />pe maluri de ocean pe ţărmuri de om<br />pe hârtii pe piele de viţei nenăscuţi<br />pe papirus în noduri de frânghii<br /><br />făcliile prin care mă văd<br />dincolo de lungimea nasului<br />cerşind o certitudine a fiinţei scrierii mele<br />unui crescător de stele<br />unui culegător de stele<br />unui vânător de stele<br />cu care numai în cuvânt pot avea iluzia<br />că l-aş invita să doarmă lângă mine<br />în pământul meu<br />în casa mea cât un cort ieftin<br />de două persoane<br /><br />l-aş invita la o vorbă despre<br />vânătoarea de oameni şi de stele<br />din interiorul meu<br /><br />la o vorbă despre vânătoarea de cuvinte<br />pe care le atârn apoi<br />pe paginile albe<br />în care nu pot scrie nume<br /><br />fiindcă numele sunt ceilalţi<br />şi ceilalţi sunt cei care pândesc<br />slăbiciunea sălbăticiune<br />de a fi altfel decât ceilalţi<br />suprema erezie<br />de a-ţi refuza şi exila numele<br />nu supărându-te ca prostul pe nume<br />ci silabisind neantul<br />învăţând că îngerii decăzuţi<br />nu au fost izgoniţi – spun unii -<br />decât pentru că n-au vrut să-l preamărească pe Zeu<br />în slavoslovii<br /><span style="font-weight: bold;"><br />ş.</span><br /><br />o erezie ca oricare alta<br />este şi orice îndrăgostire care judecă<br />după legea cuvântului şi nu a ochiului<br />care ar merita scos<br />dacă ar putea fi înlocuit<br /><br /><span style="font-weight: bold;">t.</span><br /><br />eu tu şi cuvintele noastre<br /><br />tu eu şi imaginile noastre<br /><br />ei n-au contat niciodată atât cât<br />cuvintele şi imaginile pe care simţurile noastre<br />le-au putut schimba<br />ori păstra dincolo de trupurile-vieţile noastre<br /><br />tu tată tu mamă<br /><br />tu iubită tu soră tu frate<br /><br />tu prietene tu prietenă<br /><br />tu lume poezie tu sfârşit<br /><br />tu margine tu cuvânt<br /><br /><br /><span style="font-weight: bold;">ţ.</span><br /><br />tu cuvânt<br /><br />născând cuvânt după cuvânt<br /><br />mereu altul în ciuda asemănării<br /><br />dintre mine şi mine<br /><br />dintre Dumnezeu şi Dumnezeu<br /><span style="font-weight: bold;"><br />u.</span><br /><br />cuvântul eternitate<br />neputincios în faţa imaginii infinitului<br />ca un bărbat pe care l-am cunoscut<br />în pielea mea<br />în faţa imaginii unei femei<br />pe care am cunoscut-o<br />în mintea mea<br />pe care aş putea să o compar<br />mereu cu un sclav<br />muncind în mina de diamante<br />a cărnii mele<br />în care unui înger i s-a părut<br />cândva că a văzut un diamant<br />cu care nu are ce face<br />la vama dintre iad şi rai<br /><br /><span style="font-weight: bold;">v.</span><br /><br />o vamă nedogmatică desigur<br />în care cuvintele se despart definitiv<br />de oameni<br />şi în care poeţii se simt cei mai pierduţi<br /><br />dincolo doar ei mai contează<br /><br />şi puţini îşi vor da seama<br />că ei nu vor mai fi decât<br />cuvintele care merită să fie<br />într-o grădină<br />în care trandafirii<br />cultivă oameni în glastre roz<br /><br />uitându-se senini şi în diverse culori<br />cum oamenii se-nmulţesc<br />cum nici un pământean nu-şi poate<br />imagina ori cuvânta<br /><br /><span style="font-weight: bold;">w</span>.<br /><br />şi acest vers pregătind finalul unui poem care va fi uitat<br /><span style="font-weight: bold;"><br />y.</span><br /><br />şi acest vers oglindind finalul unui poem care va fi uitat<br /><span style="font-weight: bold;"><br />z.</span><br /><br />cu ce drept aş deveni unul lacom de cuvinte<br />de împreunarea lor povestind<br />nebunia şi frumuseţea acestei lumi<br />şi poate şi a altora<br />cu ce drept să devin un tiran al cuvintelor<br />care nu sunt ascultate în cuminţenia lor<br />când un om spune că i s-a înfundat nasul<br />şi această nenorocire<br />poate deveni un cal troian<br />în liniştea unei nopţi de ianuarie<br />care n-a vrut să ştie de tradiţiile iernii<br /><br />poate îngerul ţi-ar răspunde<br />dar el nu ştie cuvintele<br />el ştie doar viaţa ta pe de rost<br />şi acolo unde au fost cuvintele<br />sunt dor flori, buruieni şi pietre<br /><br /><br />şi la vamă să nu vă sperie<br />mulţimea care-şi aşteaptă<br />rândul şi îngerii<br /><br />sunt prea mulţi care n-au putut să se ridice<br />cu toate pietrele<br />stăpânilor<br /><br /><br />fiţi libere, cuvintelor!<br /><br />părăsiţi acest poem,<br /><br />lăsaţi poetul să înţeleagă fără cuvinte<br /><br />fără povestea gândurilor sale<br /><br />fără iubirile sale ratate<br /><br />lăsaţi poetul fără mine<br /><br />lăsaţi-l fără inspiraţia de mucava<br /><br /><br />să vedem (de) ce este într-adevăr<br />pustia această de viaţă<br /><br /><br />să o luăm de la capăt<br /><br /><br />ssst<br /><br />nici un cuvânt<br /><br />doar plânsetul să înveţe buzele<br />noastre zâmbetul<br /><br />doar tu şi eu<br /><br />de la capăt<br /><br />fără ei<br /><br />pustiul<br /><br />inimile noastre cât o nebuloasă<br /><br />fără cuvinte<br /><br />fără<br /><br />făr<br /><br />far nimicniciei noastre<br /><br />de a-şi arăta iubirea<br /><br />ecoul lăcomiei noastre de neant<br /><br />de lipsă de speranţă<br /><br /><span style="font-weight: bold;"><br />P.S.</span><br /><br />Aceste rânduri de final dovedesc cât se poate de clar o lipsă de inspiraţie care ne arată că nebunia autorului a fost pedepsită. A fost lăsat fără de cuvinte… Restul poemului este, desigur, un accident. Despre autor nu se mai ştie nimic. Cuvintele l-au iubit până la capăt, cum se întâmplă întotdeauna cu oamenii care s-au îmbolnăvit de ele… Dar el şi noi nu am mai putut afla altceva.<br /><br />Sfârşitul este întotdeauna generos.<br />În ciuda gurilor şi cuvintelor g/rele.<br /><br />Prea generos…<br /><br />cu lipsa noastră de încredere în el.<br /><br /><span style="font-weight: bold;"><br />Bonus (25 ianuarie 2007)</span><br /><br />florina a spus că versul<br />„cuvintele l-au iubit până la capăt”<br />a mai fost scris şi de altcineva<br /><br />se poate<br /><br />ca şi florina să mai fi fost<br />trăită de altcineva.Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-88731794407132768842008-06-04T11:47:00.002-07:002008-06-04T11:48:10.644-07:00Fularele sau despre viciul umanistŞi totuşi, pe gerul cel mai crâncen, lăsaţi toţi copiii<br />să vină la mine<br />să le leg fularele <br />înainte de a-i arunca<br />să-nveţe zborul<br /><br />chiar dacă ei nu-l plac pe Micul Prinţ şi-l gonesc<br />pe cel care le citeşte unica lui evanghelie<br /><br />desigur, scriu acestea şi dintr-un obscur instinct patern<br />poate chiar umanist<br />gata să mă recunosc din nou învins de o dragoste imposibilă<br /><br />pentru ziua care nu va mai veni<br />ca o femeie care există doar în mintea mea<br />de veghe<br />să mă prindă ori de câte aş încerca<br />să mă transform iar<br />într-o buburuză<br />care ar zbura-n descântec spre locul în care mi-aş aştepta<br />cu seninătatea-n lanţuri<br /><br />sfârşitulAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-28063459724968474232008-06-04T11:47:00.001-07:002008-06-04T11:47:38.446-07:00Bună dimineaţa!<span style="font-style:italic;">13 noiembrie 2004</span><br /><br />bună dimineaţa se auzi de neauzitul<br />dintr-un ecograf străin<br /><br />bună dimineaţa<br />şopti întunericul din spatele iluziei<br />plăcerii de a fi în lanul de secară de a fi în mintea ta<br /><br />bună dimineaţa<br />răsună în salonul gol<br />de pe masa albă te salutau un făt de cinci-şase luni<br />de culoarea sângelui de vişină atins de vrajă<br />din cutia de carton pentru biscuiţi<br />câţiva embrioni de lângă borcanele cu eşantioane de urină<br />de lângă recile instrumente medicale<br />mănuşile necurăţate de mucoase<br />ziare vechi<br /><br />dacă i-am face morţii în fiecare dimineaţă<br />urechi de măgar i-am pune nas de gogoşar sau de morcov<br />costum fistichiu de clown dacă ne-am juca mai des cu ea<br />tot în zadar ar fi ea ar avea acelaşi sec simţ al umorului<br />tot de neînţeles ar fi<br />în ciuda cuvintelor despre viaţa de apoi<br />despre liberul arbitru care în această situaţie deloc erotică<br />nu ne poate deloc lăsa să alegem<br /><br />şi aşteptând continuarea poemului<br />inexplicabilul sentiment al groazei de a fi în mintea celuilalt<br />a celui care speră că totuşi deşertăciunea<br />e doar un zâmbet al eternităţii divine<br /><br />şi gândul că e timpul de să devin inuman cu mine însumi<br />că e timpul de a pleca în cruciadă în propria-mi minte<br />cu toţi copiii de acolo să fac ceva<br />de exemplu să îi arunc în prăpastie să înveţe a zbura<br />cât mai este timp până nu ajung să creadă că mintea mea este lumea<br />că lumea nu este decât un poem pe care poţi aluneca precum <br />pe-o coajă de banană<br />că oasele capului meu ar fi atât de preţioase încât să nu merite <br />un grafitti obscen ca orice sfârşit.<br /><br />Obscen – adică încă plin de viaţă. Ca orice ultimă răsuflare, orice răsuflare...Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-70646275704096681882008-06-04T11:46:00.003-07:002008-06-04T11:47:06.208-07:00izvorul minunilor sau despre zâmbetul imposibil al sângeluidarul de-a fi nea căzută-n răsărit de seară<br />forţat poemul niei ca neaua forever inelul de logodnă<br />tatonând degetarul veşniciei<br />poemul ca o bisericuţă de zăpadă în care intră la utrenie<br />stropii de sânge ai iepuraşilor jertfiţi<br />lângă zâmbetul sfântului nicolae rătăcit<br />în epopeea lacrimilor de fericre<br /><br />pervers trecutul visează păpuşi legănându-se-n brăduţul de crăciun<br />topindu-se-a ciocolată-n bărbi şi mustăţi de înger<br />nici decăzut nici înaripat crezând nu în propriul sânge<br />ci în sângele gălbenelelor iubindu-se<br />de-a rătăcirea-n flori de colţ<br />nu vei muri niciodată<br />vei fi ecoul tău iubito până la tine până la noi<br />voi fi ecoul meu iubito până când sângele nostru<br />va visa inima mântuitorului<br />trecându-ne în visul de carne al stelelor<br />vom fi ecoul nostru până când vinul ne va zâmbi<br />din icoana nesfârşită sfâşiindu-ne venele<br /><br />oamenii izvoare călătoare<br /><br />ştiu că sângele poate doar hohoti<br /><br />* <br />şi-acum, sfinte ioan cassian, ştiu<br />că nu pot creştina decât infernul din mine<br />flăcările din cuvintele mele<br />gândurile celulele mele închisoare reflexele <br />şi cu urma mărului crud<br />condamnându-mă la spaime-cicatrici<br />mă-ntorc la oameni să-i pot uita mai bine.<br />Bine v-am regăsit! Bună dimineaţa!Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-22203397278765791402008-06-04T11:46:00.001-07:002008-06-04T11:46:18.240-07:00poemul nieicu trei secunde-nainte de-a te fi văzut<br />eram deja izvorul tuturor lacrimilor dintre tine<br />şi îngeru-ţi păzitor<br />podul gleznelor tale între coapsa stelei<br />şi coapsa obrazului pe care-aluniţe visează la dulceţi<br />de îngeri culeşi în mugur şi-necaţi în miere de bondari nebuni<br />de harnici în dimineţi de nia<br />poate vor reînvăţa nectarul să se joace de-a iubirea<br />cu ambrozia<br />pe buzele tale poate voi naufragia<br />lovit de străduinţa bucuriei de-a mă ocoli<br /><br />cu trei secunde-nainte ştiam tot ce-ai fost<br />înainte de-a te naşte şi-un pic mai mult şi-un pic mai puţin<br />visam ca un greiere beat lângă un degetar<br />de vin căzut cu sprânceana pe dosul mâinii tale<br />şi rupt de fericire cântam la antenuţe-furnicuţe<br />pe-un colţ de corn stropit cu lapte eu aproape greier<br />răstignit pe-o ghitară de lacrimi<br />de bucurie-ţi silabiseam zâmbetul<br />de vină mă-mpiedicam de stele<br />cu privirea-a buric de degete sângerând<br />cuminte.Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-89424244757034122012008-06-04T11:45:00.004-07:002008-06-04T11:46:03.185-07:00mai nimic despre fericire şi mult nisip pentru îngerii de casăfericirea te-nvaţă nefericirea este ceva ca o femeie sau ca<br />un bărbat care te îmbrăţişează ca o amintire din copilărie<br />neştiind ce-i fericirea ori nefericirea din perspectiva<br />unui prunc japonez despre care nu ştii mai nimic<br />doar că-l cheamă yu<br />şi că poate vreodată va urca pe fuji<br />va dormi (vreodată) visându-l pe mitruţ<br />un român care uită că totul este o clepsidră (chiar Parisul ori Viena)<br />pe care trebuie să o întorci mereu<br />ca pe o rugăciune ori ca pe un cântec<br />ridicându-se în ceruri dintr-o strană de nisip<br />de la un fir de nisip către o stea de nisip<br />în care doar aripile se joacă de-a iubirea<br />uitând şi ele mult prea omeneşte că îngerii nu se pot naşte<br />doar din iubire<br /><br />fericirea este ca o aluniţă a zeului<br />despre care nu ştiai nimic<br />până ce un pictor renascentist a regăsit-o pe cruce<br />şi-apoi a uitat-o într-o picătură de culoare<br /><br />nu, pentru îngeri mai trebuie<br />şi-o poveste de iubire dintre fericire şi nefericireAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-24521425615266831792008-06-04T11:45:00.003-07:002008-06-04T11:45:42.065-07:00“Căci poezia este aceeaşi şi este eternă.”<span style="font-style:italic;"><br />J.L.Borges</span><br /><br /><br />poate ai auzit de puterea tinereţii<br />ori de forţa înţelepciunii<br />călătoreşte prin ele<br />dar nu te opri<br />nici la dorinţă<br />nici la durere<br /><br />alege o literă<br />un sunet<br />un peşte şi o pasăre<br />o piatră şi o oglindă<br />şi începe un nou grai să vorbeşti<br />să nu începi să zbori ori să înoţi<br />iubeşte iubirea şi uitarea iubirii<br /><br />încearcă să intri<br />în orice piatră care îţi este<br />oglindă.Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-39681778499007848302008-06-04T11:45:00.001-07:002008-06-04T11:45:21.119-07:00dumnezeu nu era de ajunsicoanele se semnau singure cu nume străine <br />în aceste zile de început de an cu multă ninsoare<br />mă simt puternic dar deloc agresiv totul este<br />purificat şi cred că mă simt aşa bine pentru că<br />m-am îndrăgostit (în sfârşit!) de mine<br />acum îi pot iubi pe ceilalţi cum zic acele cuvinte-oameni<br />mă voi despărţi de poeme firesc aşa cum<br />se despart cei tineri de zile trecând în<br />nopţi fierbinţi mai mult visate ele devin din ce<br />în ce mai imposibile din ce în ce mai fecioare<br />răstignite pe pruncii lor de lemn de sticlă de beton<br />de fier şi armele frumuseţii lor vor rugini<br />atârnate pe un perete uitat al sufletului meu<br />alături de ochii lor prin care le-am <br />vânat sufletele<br />ochicoane icoane cu ochi ţinându-şi în braţe<br />lacrimile care nu mai ştiu dacă sunt ale mele<br />sau ale lor ale tuturor femeilor frumoase<br />de care mă despart acum<br />până la primul lor sărut şi următorul lor geamăt<br />de plăcere am alunecat pe icoane şi vă las<br />nemurirea vouă celor lacomi mie îmi este îndeajuns<br />dumnezeu.Adihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-74551401195188932202008-06-04T11:44:00.004-07:002008-06-04T11:45:07.500-07:00întoarcerea la borges<span style="font-style:italic;"><br />moto: “…nu cred nici în politică, nici în naţiuni. Nu cred nici în bogăţie, nici în sărăcie. Acestea sunt doar iluzii. Cred, însă, în propriul meu destin de scriitor, bun, rău sau indiferent.” <br />J.L.Borges</span><br /><br />orb sunt şi eu în felul meu uitând şi de tine şi de tot <br />ce nu contează un păcat al orbirii am şi eu<br />nu sunt îndeajuns de rafinat adică mai trăiesc mai am sânge <br />în inimi dar de azi voi fi fericit chiar dacă nu contează <br />numai fericirea ci visul de a şterge roma de pe faţa ascunsă a istoriei <br />recunoştinţa faţă de primul părinte din florile cărţilor <br />visul de a locui pe o insulă plutitoare visul de a fi sigur de existenţa <br />sufletului meu forţa de a recunoaşte în ciuda tuturor aparenţelor <br />că nu există acel animal numit tigrul-pereche vânând de secole iubirea <br />fantoma unei gazele eu cred în singurătatea tigrului şi în puii tigroaicei <br />şi în cuvintele mele în manelele lui dumnezeu <br />eu cred în prostituţia universală în viermii ori flăcările <br />care-mi vor mâncarde părinţii şi copiii <br />cred în cele două războaie mondiale şi în nebunia celor un miliard de stalin <br />în seriozitatea mea lucrând mai ceva ca michelangelo <br />la un zâmbet pe care vi-l las ca o virgulă eu <br />cel care nu cred(e) în virgule(le frumuseţii) dar mă-mbăt cu eleAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-22551074775377910162008-06-04T11:44:00.003-07:002008-06-04T11:44:43.864-07:00democraţia e-o gagică din hustler cu suflet de gagică din play boysunt îndoctrinat până-n dinţi sunt gata<br />să mor pentru moş crăciun numai<br />de mi-ar aduce la anu’ o copilărie<br />nouă dar deja sunt jalnic sunt de<br />tratat cu lacrimile unei sticle de votcă<br />sau mai bine moşule adu-mi te rog<br />frumos un dram de maturitate<br />să pot înţelege şi eu monştrii ăştia<br />din jurul meu pe care uneori îi<br />iubesc fără să vreau alteori îi urăsc<br />fără să vreau aşa cum e viaţa<br />fără s-o vrei dacă nu ţi-o mângâi<br />nu ţi-o freci cum<br />trebuie se preschimbă într-o<br />ipocrită frustrată care te poate înşela<br />chiar şi fără să vrea de nu ştii s-o<br />îmbunezi viaţa nu-i decât monitorul oficial<br />sau o emisiune de reclame infinităAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6909635301704636426.post-77421802670098182722008-06-04T11:44:00.001-07:002008-06-04T11:44:24.330-07:00cred că nu ştiu să mă distrezsocietatea asta de consum n-are ce face cu mine ar<br />da faliment ar deveni paradisiacă dacă toţi ar fi astfel<br />pentru umila mea persoană fiecare zi este o sărbătoare <br />ceea ce este o blasfemie o erezie o gogomănie dar poate<br />ar fi cazul să caut o muză pe lista mea de iubiri virtuale<br />să mai îndulcesc tonul acestor ultime poeme ale mele<br />deoarece nu mai sunt romantici care ar dori nişte versuri <br />cu flori care să le crească din umeri inimi buze sâni şi<br /><br />inexplicabil un chef nebun de dragoste <br />în cel mai rău caz de masturbare şi când nu este vorba <br />de cel mai rău caz chiar şi când chestia aia cu sufletele pereche <br />vreau să vă spun că în ultimul timp scriu de obicei pentru extratereştri <br />aici pe acest subparadis subinfern ş.a.m.d. <br />sunt unii oameni care se înţeleg cu alţi oameni (sau aşa cred ei) <br />şi se mănâncă se bea se orgasmizează se fac copii <br />se moare se cântă se dansează au loc întreceri <br />se fac aranjamente se dau spargeri se omoară <br />se călătoreşte se fac şi alte foarte multe chestii <br />inutile dar în general totul e bine ceea ce vă dorim şi dumneavoastrăAdihttp://www.blogger.com/profile/03897050495694650103noreply@blogger.com0